Conștientizarea complexității interioare este la fel de relevantă pentru universul nostru lăuntric cum este pentru lumea exterioară. Înțelegerea adâncă a diversității experiențelor și perspectivelor este esențială nu doar pentru percepția noastră despre lume, ci și pentru cunoașterea de sine.

O Schimbare de Viziune asupra Lumii

La prima vedere, ar putea părea că în mijlocul incertitudinii și ambiguității care dizolvă certitudinile noastre, singurul lucru pe care îl păstrăm este sentimentul de sine ca ființe independente. Chiar și atunci când aplicăm îndoiala filozofică asupra lumii din jur, avem o certitudine fundamentală: propria noastră existență. De exemplu, René Descartes, cunoscut pentru îndoielile sale radicale, a ajuns la faimoasa concluzie „Cogito, ergo sum” („Gândesc, deci exist”) deoarece chiar și atunci când punea la îndoială totul, nu putea nega faptul că gândea. Într-un mod similar, Shakespeare în „Hamlet” explorează complexitatea interioară a personajului său, care își pune la îndoială atât sinele cât și acțiunile sale, reflectând incertitudinea esențială a existenței umane.

Îndoiala poate afecta orice aspect al realității noastre, dar ce se întâmplă cu „scepticul” însuși? Actul de a pune întrebări sugerează în mod inevitabil prezența unui gânditor. Descartes a ajuns astfel la concluzia că, pentru a pune întrebări, trebuie să existe un „eu” care să fie „gânditorul”. Totuși, deducția că acest „eu” este o entitate constantă și permanentă este mai complicată. De exemplu, în „Marele Gatsby” de F. Scott Fitzgerald, personajul Jay Gatsby se reinventează constant, arătând cum identitatea poate fi fluidă și schimbătoare, contrar ideii unui „eu” fix.

Masca și Persona

Termenul „persona” provine din cuvântul latin pentru mască. În tradiția teatrală antică, mască reprezenta un anumit personaj sau stereotip, așa cum se vede în comedia greacă și în commedia dell’arte, unde personaje precum „Doctorul” sau „Soldatul” aveau trăsături bine definite și comportamente specifice. În „Oedip Rege” de Sofocle, masca personajului Oedip reflectă trăsăturile sale de lider hotărât, dar și tragedia inevitabilă a destinului său.

În viața cotidiană, purtăm, de asemenea, măști sociale. Când intrăm într-un rol profesional, cum ar fi cel de profesor sau manager, ne adaptăm comportamentul și atitudinile pentru a se potrivi cu așteptările sociale. Spre exemplu, într-un birou, ne îmbrăcăm uniforma de „profesionist” și ne comportăm conform standardelor acestui rol. Într-o manieră similară, în „Marele Gatsby”, personajul principal poartă „măștile” unui om de afaceri de succes și ale unui gentleman pentru a-și ascunde trecutul său misterios și dorința de a fi acceptat de societate.

Uneori, aceste măști devin atât de integrate încât ne pierdem în ele. Exemplul unui actor care joacă un rol de Don Juan și începe să împrumute trăsături de personalitate din acel personaj, pentru a reveni la sinele său real după încheierea rolului, reflectă complexitatea interacțiunii dintre identitate și roluri sociale. În „Macbeth” de Shakespeare, Macbeth devine atât de absorbit de rolul său de rege, încât trăsăturile personajului său devin parte integrantă a personalității sale, transformându-l radical.

Trecerea de la Persona la Sinele Autentic

Întrebarea esențială este dacă aceste roluri sunt doar măști temporare sau dacă ele constituie o parte esențială a identității noastre autentice. Rolurile sociale, de exemplu, sunt inevitabile și necesare pentru interacțiunile noastre zilnice. Fiecare rol necesită o anumită „mască” socială, cum ar fi rolul de angajat sau părinte, pentru a facilita interacțiuni eficiente. În „Anna Karenina” de Lev Tolstoi, personajul principal se confruntă cu conflictul dintre rolurile sale sociale și dorințele sale personale, reflectând cum aceste măști pot influența profund identitatea noastră.

Totuși, problema apare atunci când aceste măști devin prea integrate în identitatea noastră. Dacă ne asumăm un rol, cum ar fi cel de manager sau părinte, timp îndelungat, riscul este să confundăm acel rol cu sinele nostru real. Identitatea nu este un „eu” fix, ci un proces dinamic care integrează diverse aspecte ale personalității noastre. Similar modului în care percepem vizual lumea prin combinarea fragmentelor în imagini coerente, identitatea noastră se construiește din diferite aspecte, care se integrează într-un „sine” perceput ca un tot unitar.

Explorarea și Acceptarea Diverselor Măști

Recunoașterea și acceptarea diverselor măști pe care le purtăm sunt esențiale pentru înțelegerea profundă a sinelui nostru. În loc să încercăm să eliminăm toate măștile, este mai constructiv să le examinăm și să înțelegem cum ele contribuie la formarea identității noastre. Fiecare mască are un rol și, deși pot exista conflicte între ele, ele sunt parte integrantă a modului în care interacționăm cu lumea și ne construim pe noi înșine.

Într-o lume complexă, plină de roluri și scenarii diverse, acceptarea și explorarea diverselor aspecte ale personalității noastre ne poate oferi o perspectivă mai nuanțată și adaptabilă asupra identității. În „Siddhartha” de Hermann Hesse, protagonistul își explorează diferitele „măști” și roluri pentru a ajunge la o înțelegere mai profundă a sinelui său, reflectând că identitatea este un amalgam dinamic de experiențe și roluri.

În concluzie, acceptarea complexității și fluidității măștilor pe care le purtăm ne ajută să atingem un echilibru între autenticitate și adaptabilitate, oferind un cadru vast și flexibil pentru dezvoltarea personală. Adaptare după: https://www.scientia.ro/fizica/99-de-la-certitudine-la-incertitudine-de-david-peat/4525-mastile-personalitatii-71.html?fbclid=IwAR2yOYmi2289SyI0sZFjO-TyvOfis_yUbQCN0ZBVmD56GZ74xY6B3AMWpsA