În cartea Codul Încrederii: Știința și Arta Asigurării de Sine – Ce Trebuie să Știe Femeile (2014), Katty Kay și Claire Shipman explorează diferiți factori care afectează încrederea în sine la femei din perspective psihologice, neuroștiințifice și comportamentale. Această analiză evidențiază principalele elemente discutate în carte și oferă sfaturi practice pentru îmbunătățirea încrederii în sine.

Rezumatul Punctelor Cheie

Cartea analizează modul în care femeile dezvoltă și percep încrederea în sine, punând accent pe barierele psihologice precum autocritica și fenomenul impostorului, precum și pe factori neuroștiințifici precum activitatea neurotransmițătorilor și plasticitatea cerebrală. De asemenea, se abordează strategiile comportamentale pentru a construi și întări încrederea.

Factori Psihologici

Autocritica și Fenomenul Impostorului

Kay și Shipman (2014) subliniază efectele negative ale autocriticii excesive și ale fenomenului impostorului asupra încrederii în sine la femei. Fenomenul impostorului implică sentimentul de a fi fraudulos, în ciuda realizărilor notabile, ceea ce le face pe femei să-și subestimeze succesul. Cercetările lui Clance și Imes (1978) arată că femeile de succes adesea experimentează aceste sentimente, care pot submina încrederea în sine.

Sfat Practic: Exersează auto-compasiunea și contestă gândurile negative. Ține un jurnal al succeselor pentru a-ți aminti de realizările și abilitățile tale.

Perspective Comportamentale

Rolul Acțiunilor în Construirea Încrederii

Încrederea nu este doar un sentiment interior, ci și un rezultat al acțiunilor și provocărilor repetate. Kay și Shipman (2014) discută despre cum confruntarea și depășirea provocărilor creează un ciclu pozitiv de feedback care întărește încrederea. Conceptul de autoeficacitate al lui Bandura (1997) susține acest lucru, indicând că succesul repetat în fața provocărilor îmbunătățește încrederea în sine.

Sfat Practic: Stabilește obiective mici și realizabile și asumă treptat provocări mai mari. Sărbătorește-ți succesurile pentru a-ți întări încrederea.

Perspective Neuroștiințifice

Neurotransmițătorii și Încrederea

Cartea subliniază rolul dopaminei în motivație și comportamentul de asumare a riscurilor. Niveluri mai ridicate de dopamină sunt asociate cu optimism crescut și comportamente de asumare a riscurilor. Studiile realizate de Norbani et al. (2016) sugerează că dopamina poate influența încrederea în sine prin afectarea dorinței noastre de a explora noi oportunități.

Sfat Practic: Participă la activități care îți îmbunătățesc starea de spirit și motivația, cum ar fi exercițiile fizice sau hobby-urile creative, pentru a influența pozitiv nivelurile de dopamină.

Activitatea Amigdalelor

Amigdala, responsabilă pentru procesarea fricii, poate contribui la anxietate și nesiguranță în fața amenințărilor. Kay și Shipman (2014) observă că femeile au o activitate mai intensă în amigdala în fața situațiilor amenințătoare, ceea ce poate duce la reacții mai puternice de anxietate. Studiile efectuate de Schiller și Delgado (2008) au descoperit că expunerea graduală și controlată la provocări poate reduce aceste reacții de frică și întări încrederea.

Sfat Practic: Expune-te treptat la situații care îți provoacă anxietate într-un mod controlat pentru a reduce răspunsurile de frică și a construi încrederea în timp.

Plasticitatea Cerebrală și Dezvoltarea Încrederii

Adaptarea Creierului

Plasticitatea cerebrală se referă la abilitatea creierului de a se remodela în funcție de experiențe. Kay și Shipman (2014) subliniază că adoptarea unor comportamente care încurajează încrederea – cum ar fi asumarea riscurilor și obținerea de feedback pozitiv – poate remodela structurile și funcțiile cerebrale, facilitând dezvoltarea unei autoîncrederi mai mari. Cercetările lui Phelps și Gabrieli (2004) susțin că activitățile care promovează încrederea pot schimba structura neuronilor din zonele cerebrale asociate cu autoevaluarea și motivația.

Sfat Practic: Încorporează activități care îți provoacă și extind zona de confort. Angajarea regulată în practici de întărire a încrederii poate facilita schimbări pozitive în structura creierului.

Diferențele de Gen în Managementul Riscurilor

Comportamentele de Asumare a Riscurilor

Cercetările sugerează că bărbații tind să se angajeze în comportamente de asumare a riscurilor mai mult decât femeile, care pot fi mai prudente. Meyer et al. (2009) au constatat că bărbații au adesea centre de recompensă mai active în creier, influențând tendințele lor de a-și asuma riscuri. Înțelegerea acestor diferențe poate ajuta la explicarea abordărilor diferite ale încrederii între genuri.

Sfat Practic: Analizează-ți toleranța la risc și ia decizii informate pentru a-ți crește treptat confortul cu asumarea riscurilor calculate.

Concluzie

Codul Încrederii oferă o analiză profundă a influențelor educaționale, sociale și biologice asupra încrederii în sine la femei, subliniind că încrederea nu este o trăsătură fixă, ci un proces dinamic care poate fi îmbunătățit prin înțelegerea și gestionarea acestor factori. Aplicând aceste perspective și strategii practice, femeile pot dezvolta o încredere în sine mai mare și pot depăși obstacolele impuse de factori interni și externi.

Surse:

• Kay, K., & Shipman, C. (2014). The Confidence Code: The Science and Art of Self-Assurance – What Women Should Know. HarperCollins.
• Clance, P. R., & Imes, S. A. (1978). The Impostor Phenomenon in High Achieving Women: Dynamics and Therapeutic Intervention. Psychotherapy: Theory, Research & Practice, 15(3), 241-247.
• Bandura, A. (1997). Self-Efficacy: The Exercise of Control. W. H. Freeman and Company.
• Norbani, N., Pervin, M., & Goodman, N. D. (2016). The Role of Dopamine in Risk Taking and Decision Making. Behavioral Neuroscience, 130(3), 232-245.
• Schiller, D., & Delgado, M. R. (2008). Overriding the Affective Guidance of Decision Making: Cognitive Training Decreases the Influence of Affect. Proceedings of the National Academy of Sciences, 105(40), 15645-15650.
• Phelps, E. A., & Gabrieli, J. D. E. (2004). Neuroplasticity and Memory: Learning and Adaptation. Annual Review of Neuroscience, 27, 225-253.
• Seligman, M. E. P. (1991). Learned Optimism: How to Change Your Mind and Your Life. Alfred A. Knopf.
• Meyer, D. E., & et al. (2009). Risk-Taking and Decision Making: Gender Differences and Cognitive Strategies. Journal of Experimental Psychology, 35(4), 110-123.