Educația modernă se confruntă cu o provocare semnificativă: cum să echilibreze plăcerea învățării cu nevoia de a dezvolta reziliență și abilități de gestionare a efortului intelectual? În ultimii ani, s-a promovat tot mai mult ideea că învățarea trebuie să fie plăcută și captivantă, încurajând elevii să exploreze domenii care le stârnesc interesul și să își urmeze pasiunile. Cu toate acestea, această abordare, deși bine intenționată, riscă să creeze așteptări nerealiste și să submineze importanța efortului și a disconfortului intelectual, esențiale pentru dezvoltarea pe termen lung.

Pentru ca educația să fie eficientă și cu impact pe termen lung, educatorii și proiectanții de curricula trebuie să își ajusteze metodele de predare astfel încât să echilibreze provocările intelectuale cu suportul adecvat. În loc să eliminăm complet stresul și disconfortul din procesul de învățare, trebuie să le recunoaștem ca părți integrale ale dezvoltării și să dezvoltăm strategii care să ajute elevii să gestioneze aceste sentimente și să le transforme în oportunități de creștere.

Efortul intelectual și dezvoltarea rezilienței

Un prim pas în crearea unei educații echilibrate este recunoașterea faptului că efortul intelectual implică disconfort și stres, dar acestea nu sunt neapărat negative. După cum a arătat meta-analiza lui David, Vassena și Bijleveld (2024), efortul mental este perceput ca aversiv în diverse contexte și populații. Cu toate acestea, acest disconfort nu ar trebui să fie evitat cu orice preț. Din contră, el reprezintă o oportunitate pentru dezvoltarea rezilienței și a capacității de adaptare la provocări.

Un exemplu concret în acest sens este introducerea unor sarcini provocatoare, dar realizabile, în curriculum. De exemplu, în cadrul unor lecții de matematică sau științe, profesorii pot prezenta probleme complexe, care necesită gândire critică și efort susținut. În loc să ofere imediat soluțiile, profesorii pot ghida elevii prin procesul de rezolvare, încurajându-i să își folosească resursele interne și să accepte că disconfortul face parte din învățare.

Strategii metodologice pentru gestionarea efortului intelectual

Pentru ca elevii să învețe să facă față stresului intelectual, educatorii ar trebui să adopte metode care să dezvolte abilitățile de autoreglare și reziliență. Iată câteva strategii care pot fi integrate în curriculum pentru a sprijini elevii în gestionarea efortului mental:

Învățarea în pași mici și progresivi: Sarcinile dificile pot fi împărțite în etape mai mici și mai ușor de gestionat. Astfel, elevii vor putea să își concentreze efortul pe fiecare pas în parte, iar succesul obținut la fiecare etapă le va consolida încrederea în propriile abilități. De exemplu, într-un proiect de cercetare, în loc să ceară un raport final complet de la început, profesorii pot solicita mai întâi o propunere, apoi o analiză preliminară și abia la final raportul complet.

Feedback constructiv și prompt: Recunoașterea progresului este esențială în menținerea motivației, mai ales în fața sarcinilor provocatoare. Feedback-ul prompt și constructiv poate ajuta elevii să își corecteze greșelile și să înțeleagă unde trebuie să își îmbunătățească abordarea. Un profesor de literatură, de exemplu, poate să ofere feedback specific pe marginile lucrărilor scrise, concentrându-se pe aspectele pozitive și sugerând modalități de îmbunătățire.

Recompensarea efortului, nu doar a rezultatului: În loc să se concentreze exclusiv pe performanța finală, educatorii ar trebui să recompenseze efortul depus de elevi. Această abordare încurajează o mentalitate de creștere („growth mindset”), conform căreia efortul constant și învățarea din greșeli sunt esențiale pentru dezvoltare. Un exemplu ar fi introducerea unor „puncte de efort” care să fie acordate pentru perseverență, chiar și atunci când elevii nu reușesc să finalizeze corect o sarcină complexă.

Învățarea prin reflecție și autoreglare: Elevii trebuie să fie încurajați să reflecteze asupra propriului proces de învățare. Jurnalele de reflecție, discuțiile individuale sau de grup despre experiențele de învățare pot oferi elevilor oportunitatea de a înțelege mai bine cum reacționează la provocări și cum pot să-și îmbunătățească gestionarea efortului intelectual. De exemplu, după o sarcină dificilă, profesorii pot aloca timp pentru ca elevii să discute despre ceea ce au găsit dificil și cum ar putea aborda mai bine sarcini similare în viitor.

Susținerea elevilor în fața provocărilor

Susținerea elevilor pe măsură ce se confruntă cu sarcini intelectuale dificile este crucială pentru succesul lor pe termen lung. În loc să reducă nivelul de dificultate al sarcinilor pentru a elimina complet disconfortul, educatorii ar trebui să le ofere elevilor un mediu de învățare sigur și sprijinitor. Acest sprijin poate veni sub forma unui echilibru între sarcini provocatoare și sarcini mai accesibile, precum și prin oferirea de resurse suplimentare, cum ar fi grupuri de studiu, sesiuni de tutorat sau resurse digitale interactive.

Un exemplu de susținere echilibrată ar putea fi oferit în cadrul unor cursuri de programare. În loc să lase elevii să se confrunte singuri cu erori de cod complex, profesorii pot oferi ghidare pas cu pas și resurse suplimentare, dar fără a oferi soluția imediată. Astfel, elevii sunt stimulați să persevereze și să își dezvolte abilități de rezolvare a problemelor.

Concluzie

Un proces educațional echilibrat, care îmbină plăcerea învățării cu provocările intelectuale, poate conduce la dezvoltarea unor elevi mai rezilienți, capabili să facă față provocărilor din viața reală. În loc să eliminăm complet stresul și disconfortul din educație, educatorii ar trebui să adopte metode care să sprijine elevii în gestionarea acestor dificultăți și să le ofere un cadru adecvat pentru dezvoltarea lor. Recompensarea efortului, oferirea de feedback constructiv și crearea unor oportunități pentru reflecție sunt doar câteva dintre strategiile care pot transforma procesul educațional într-o experiență completă și eficientă. În cele din urmă, adevărata creștere intelectuală apare atunci când elevii învață nu doar să se bucure de ceea ce le este ușor, ci și să își înfrunte cu succes propriile limite.

Surse:

Meta-analiză a studiilor științifice: NU… – Elisabeta Stanciulescu | Facebook

The unpleasantness of thinking: A meta-analytic review of the association between mental effort and negative affect. (apa.org)