Întrebarea dacă Iisus a fondat creștinismul sau dacă a fost doar un precursor al unei noi ere religioase rămâne un subiect complex și dezbătut printre cercetători. Conform perspectivelor istorice moderne, Iisus nu a căutat să creeze o religie nouă, ci a fost mai degrabă un reformator în cadrul iudaismului din vremea sa.

Iisus și intențiile sale religioase

Mulți specialiști afirmă că Iisus nu s-a văzut pe sine ca fondator al unei noi religii. El era evreu și practica iudaismul tradițional. Conform teologului Daniel Marguerat, profesor la Universitatea din Lausanne, Iisus a urmat practicile iudaice și a căutat să reformeze convingerile și comportamentele contemporanilor săi, dar nu a fondat o religie distinctă. Ideea că Iisus a întemeiat o „Biserică” sau o instituție religioasă este mai degrabă o interpretare a primelor comunități creștine, în special după moartea sa.

Învățăturile lui Iisus erau esențialmente o critică a practicilor religioase stabilite ale vremii sale, în special a celor ale elitelor religioase evreiești, precum fariseii și saducheii. Predicile sale despre iubirea de Dumnezeu și de aproapele, despre milă și iertare, erau apeluri la o reformă morală și spirituală, mai degrabă decât la crearea unui nou sistem religios.

Răstignirea și primele percepții creștine

Răstignirea lui Iisus de către autoritățile romane, la cererea conducătorilor evrei, marchează un punct de cotitură crucial în istoria creștinismului. Conform tradiției creștine, moartea lui Iisus nu a pus capăt influenței sale. De fapt, după învierea sa, discipolii săi au interpretat acest eveniment ca o confirmare a naturii sale divine, ceea ce a dus la întemeierea mișcării creștine.

Creștinismul, la început, nu era decât o sectă iudaică printre altele, cu o credință puternică în mesianismul lui Iisus, dar fără intenția de a se separa de iudaism. Abia în timp, primii creștini au început să se distingă de frații lor evrei, în special după predicarea apostolului Pavel, care a deschis calea unei interpretări a mesajului lui Iisus accesibilă tuturor națiunilor, nu doar evreilor.

Expansiunea creștinismului

La început, creștinii erau în principal evrei care credeau că Iisus era Mesia așteptat. Totuși, mesajul lui Iisus a găsit rapid un ecou dincolo de granițele iudaismului, în special în comunitățile grecești și romane ale Imperiului. Ideologia creștină, care promova iubirea universală și egalitatea în fața lui Dumnezeu, a atras un public divers, inclusiv păgâni, sclavi și femei, grupuri adesea marginalizate în societățile antice.

Primele Biserici creștine au fost înființate în orașe precum Ierusalim, Antiohia și Roma, dar este vorba de călătoriile misionare ale lui Pavel care au contribuit la răspândirea creștinismului în întregul Imperiu Roman.

Primii creștini și construirea unei noi identități

Pe măsură ce creștinismul se dezvolta, acesta începea să se diferențieze din ce în ce mai mult de iudaism. Creștinii începeau să se perceapă pe ei înșiși ca o comunitate distinctă, iar problema aderării la practicile iudaice, cum ar fi circumcizia, a devenit un subiect important de dezbatere. Abia la începutul secolului II Biserica creștină a început să se organizeze într-un mod mai structurat, cu episcopate și doctrine care au căutat să definească creștinismul ca o religie distinctă față de iudaism.

Astfel, nașterea creștinismului nu poate fi atribuită unei singure persoane sau unui act fondator precis. Ea rezultă din combinația învățăturilor lui Iisus, a credinței discipolilor săi, a evenimentelor legate de moartea și învierea sa și a eforturilor misionare ale succesorilor săi. Iisus, ca figură centrală, a dat naștere unui mișcări care a transformat profund istoria religioasă și culturală a lumii occidentale.

Sursa de inspirație:

Qui a inventé le Christianisme ?

Surse pentru aprofudare:

„Jesus: A Revolutionary Biography” de John Dominic Crossan – O analiză detaliată și critică a vieții lui Iisus, explorând contextul istoric și social în care a trăit.

„The Historical Jesus: The Life of a Mediterranean Jewish Peasant” de John Dominic Crossan – O lucrare care examinează contextul social și politic al vremii lui Iisus și impactul său asupra lumii antice.

„The Birth of the Church: From Jesus to Constantine” de Ivor J. Davidson – O privire asupra evoluției timpurii a Bisericii Creștine, de la predica lui Iisus până la consolidarea religiei în Imperiul Roman.

„The Case for Christ” de Lee Strobel – O lucrare apologetică care analizează dovezile istorice și biblice pentru viața și învățăturile lui Iisus.

„The Apostolic Fathers” – O colecție de scrieri timpurii ale părinților Bisericii, care reflectă dezvoltarea creștinismului în perioada post-iisus, precum și perspectivele primelor comunități creștine.

„Christianity: The First Three Thousand Years” de Diarmaid MacCulloch – O istorie amplă a creștinismului, care tratează originile sale, inclusiv rolul lui Iisus și al apostolilor în nașterea Bisericii.

„The Bible and the Historical Jesus” de Craig A. Evans – O lucrare care analizează modul în care textele biblice pot fi înțelese dintr-o perspectivă istorică, oferind o viziune echilibrată asupra persoanei lui Iisus.