Gândirea este procesul prin care analizăm, înțelegem și abordăm problemele întâmpinate în viață și în activitățile profesionale. Modul în care procesăm informațiile și identificăm soluțiile variază semnificativ în funcție de tipul de gândire adoptat. Două dintre cele mai importante abordări sunt gândirea liniară și gândirea sistemică, fiecare având particularitățile sale și influențând modul în care reacționăm la probleme.

Gândirea liniară sau gândirea cauzală directă presupune un proces simplificat, în care fiecare pas este analizat izolat, iar soluțiile sunt aplicate într-un mod direct și punctual. Feedback-ul în acest caz este imediat și specific, orientat spre rezolvarea unui punct precis din proces. De exemplu, într-un context managerial, atunci când un angajat nu respectă un termen limită, managerul poate oferi feedback imediat: „Trebuie să finalizezi această sarcină până la termenul stabilit”. În această abordare, feedback-ul servește mai mult pentru corectarea unei acțiuni punctuale și pentru eficientizarea unui proces în momentul în care apare o problemă.

Gândirea sistemică, în schimb, oferă o viziune mult mai amplă, în care problemele sunt înțelese ca parte a unui întreg complex. Aici, feedback-ul nu se limitează doar la reacții punctuale, ci devine un proces continuu care influențează întreaga dinamică a sistemului. Într-o organizație, spre exemplu, gândirea sistemică ar implica observarea relațiilor dintre diferitele departamente și modul în care fiecare impactează performanța generală a firmei. Feedback-ul devine astfel mai nuanțat, luând în considerare efectele pe termen lung și interacțiunile dintre diversele componente ale sistemului. Acesta are un rol mai complex, ajutând la ajustarea constantă și la adaptarea strategiilor pentru a menține coerența și eficiența întregului sistem.

Astfel, diferența principală între cele două abordări constă în modul în care fiecare integrează feedback-ul. Gândirea liniară se concentrează pe reacții imediate și corectări punctuale, în timp ce gândirea sistemică folosește feedback-ul ca un instrument de învățare și ajustare continuă a întregului sistem. Fiecare tip de gândire are relevanța sa, în funcție de complexitatea problemei, iar integrarea eficientă a feedback-ului în fiecare caz poate conduce la soluții mai adaptate contextului.

Ce este gândirea sistemică?

Gândirea sistemică este un mod de abordare a problemelor care se concentrează pe interacțiunile dintre părțile unui sistem, mai degrabă decât pe analizarea individuală a fiecărei componente. Ea presupune observarea întregului ansamblu, ținând cont de conexiunile și relațiile dintre elementele care îl compun. În loc de a căuta soluții pentru probleme izolate, gândirea sistemică caută să înțeleagă modul în care un sistem funcționează ca întreg, abordând astfel cauzele fundamentale ale dificultăților.

Aplicarea gândirii sistemice

Gândirea sistemică poate fi aplicată într-o varietate de domenii, de la afaceri și educație, până la sănătate publică și dezvoltare sustenabilă. Iată câteva aplicații concrete:

În afaceri: Gândirea sistemică poate ajuta la analiza interdependenței dintre diferitele departamente ale unei organizații. De exemplu, în cazul unei creșteri a costurilor de producție, gândirea sistemică va investiga nu doar cauzele din interiorul procesului de producție, dar și cum aceasta influențează prețul final, comportamentul clienților și alte departamente, cum ar fi marketingul și distribuția.

În educație: Într-un sistem educațional, gândirea sistemică poate fi folosită pentru a înțelege relațiile dintre profesori, elevi, curriculum și mediul social sau economic. De exemplu, îmbunătățirea strategiilor de predare poate duce la rezultate mai bune pentru elevi, ceea ce, la rândul său, influențează modul în care sunt evaluate și ajustate aceste metode.

În sănătate publică: Gândirea sistemică poate fi aplicată pentru a analiza modul în care factorii economici, sociali și de mediu influențează sănătatea unei populații. De exemplu, implementarea unui program de prevenire a bolilor poate adresa nu doar tratamentele medicale, dar și educația publicului, infrastructura medicală, și politici de mediu care pot contribui la reducerea riscurilor de sănătate.

În dezvoltare sustenabilă: Gândirea sistemică este crucială pentru dezvoltarea de soluții care să răspundă provocărilor ecologice, economice și sociale. De exemplu, pentru a dezvolta o politică eficientă de reducere a emisiilor de carbon, este necesar să înțelegem interacțiunile dintre industrii, comportamentele consumatorilor, reglementările guvernamentale și impactul asupra mediului.

Beneficiile gândirii sistemice

Gândirea sistemică aduce o serie de avantaje, în special în contexte unde complexitatea este mare și soluțiile trebuie să fie sustenabile pe termen lung. Unele dintre beneficiile cheie includ:

• Identificarea cauzelor fundamentale ale problemelor: În loc de a rezolva doar simptomele unei probleme, gândirea sistemică ajută la identificarea sursei principale a acesteia. Acest lucru permite soluționarea problemelor într-un mod mai eficient și de durată.
• Prevenirea efectelor secundare: Prin înțelegerea interacțiunii dintre diferitele părți ale unui sistem, se pot anticipa efectele secundare ale deciziilor luate, minimizând astfel riscurile.
• Creșterea sustenabilității soluțiilor: Soluțiile bazate pe gândirea sistemică sunt mai sustenabile, deoarece iau în considerare impactul pe termen lung al deciziilor și interacțiunile dintre diferitele părți ale sistemului.
• Îmbunătățirea capacității de anticipare: Înțelegerea buclelor de feedback și a comportamentelor dinamice ale sistemelor permite anticiparea unor posibile evoluții și adaptarea la acestea înainte ca ele să devină probleme majore.

Cum să devii un bun gânditor sistemic

Pentru a dezvolta gândirea sistemică, există câțiva pași esențiali de urmat:

Observă conexiunile între părți: Începe prin a observa interacțiunile dintre diferitele componente ale unui sistem și încearcă să înțelegi cum se influențează reciproc. De exemplu, în afaceri, nu te concentra doar pe rezultatele financiare, ci explorează și cum influențează aceste rezultate structura organizațională, relațiile cu clienții și strategiile de marketing.

Recunoaște buclele de feedback: Fii atent la buclele de feedback care există în orice sistem. Acestea pot fi pozitive (amplificând schimbările) sau negative (stabilizând sistemul). Înțelegerea lor este esențială pentru a prezice cum se va comporta sistemul în viitor.

Adoptă o viziune pe termen lung: Gândirea sistemică presupune o abordare pe termen lung. Înainte de a lua decizii, gânditorii sistemici analizează impactul acestora pe termen lung, având în vedere efectele secundare și posibilele feedbackuri.

Îmbunătățește-ți abilitățile de analiză: Un gânditor sistemic bun este capabil să analizeze datele și să observe tipare care ar putea să nu fie evidente la prima vedere. Acest lucru presupune un angajament constant față de învățare și perfecționare.

Concluzie

Gândirea sistemică reprezintă o abordare puternică și eficientă în rezolvarea problemelor complexe. Într-o lume interconectată și în continuă schimbare, înțelegerea interacțiunilor dintre diferitele părți ale unui sistem este esențială pentru a dezvolta soluții durabile și eficiente. Aplicând gândirea sistemică în afaceri, educație, sănătate publică sau dezvoltare sustenabilă, putem crea soluții care nu doar răspund provocărilor imediate, ci contribuie și la stabilitatea și prosperitatea pe termen lung a societății.

Sursa de inspirație: What is Systems Thinking and How to Apply It | UoPeople

Câteva surse relevante care pot oferi o înțelegere mai aprofundată a celor două abordări:

1. Senge, Peter M. – The Fifth Discipline: The Art & Practice of The Learning Organization (1990). Acest autor este un pionier al gândirii sistemice în management. Cartea sa introduce conceptul de „învățare organizațională” și subliniază importanța înțelegerii relațiilor complexe dintre părțile unui sistem pentru a crea soluții durabile și eficiente.
2. Meadows, Donella H. – Thinking in Systems: A Primer (2008). Donella Meadows este un alt nume important în domeniul gândirii sistemice. Cartea sa oferă o introducere clară și accesibilă în gândirea sistemică și cum aceasta poate fi aplicată în diferite contexte, inclusiv în afaceri și în soluționarea problemelor ecologice.
3. Kim, Daniel H. – The Link Between Individual and Organizational Learning (1993). Acest articol explorează cum gândirea sistemică poate fi integrată în procesele de învățare individuală și organizațională. Este o resursă excelentă pentru cei care doresc să înțeleagă mai bine cum gândirea sistemică influențează dinamica unui grup sau organizație.
4. Checkland, Peter B. – Systems Thinking, Systems Practice (1981). Această lucrare este un punct de referință pentru gândirea sistemică aplicată în practică. Checkland explorează metodele și tehnicile pentru a analiza și rezolva problemele complexe într-un mod sistematic.
5. Kahneman, Daniel – Thinking, Fast and Slow (2011). Deși este o lucrare axată pe psihologia decizională, cartea lui Kahneman face distincție între două tipuri de gândire: gândirea rapidă (liniară) și gândirea lentă (sistemică), ceea ce poate oferi o perspectivă interesantă asupra modului în care procesăm informațiile și luăm decizii.