Locul: O cameră vastă, luminată difuz, cu rafturi pline de cărți și planșe desenate cu mâna. Într-un colț, un telescop vechi, în altul, o tablă acoperită de ecuații.
Timpul: Un moment suspendat între trecut și viitor, într-o realitate unde geniile pot dialoga dincolo de timp.

---

Leonardo da Vinci: Maestre Einstein, mă fascinează felul în care descifrezi mecanismele universului. Ai spus odată că imaginația este mai importantă decât cunoașterea. Dar cum poate fi așa, când cunoașterea este temelia a tot ce construim?

Albert Einstein: Dragă Leonardo, cunoașterea este, într-adevăr, prețioasă, dar limitată la ceea ce știm deja. Imaginația, însă, ne permite să visăm la ceea ce încă nu există. Fără ea, n-am fi descoperit niciodată legile ascunse ale lumii. Îți spune ceva ideea unui univers curbat?

Leonardo da Vinci (schițând rapid pe o foaie un vârtej de linii curbe): Mă intrigă. Eu am fost mereu obsedat de curgerea apei și de formele pe care le creează natura. Dacă lumina s-ar mișca precum un râu? Ai găsit o ecuație pentru asta?

Albert Einstein (zâmbind și scriind pe tablă ecuația relativității generale): Într-un fel, da. Spațiul și timpul se îndoaie asemenea undelor pe care le observi în apă. Gravitația nu este doar o forță, ci o deformare a realității.

Leonardo da Vinci (își sprijină bărbia pe mână, contemplativ): O lume care se modelează după reguli invizibile… Seamănă cu felul în care eu studiam mișcarea păsărilor. Nu sunt doar aripi care bat aerul, ci un joc subtil între viteză, rezistență și echilibru. Aș putea spune că fiecare zbor e o ecuație în mișcare.

Albert Einstein (își aranjează bretelele și râde ușor): Exact! Totul poate fi explicat prin matematică, dar frumusețea adevărată constă în a vedea dincolo de formule. Când ai pictat Mona Lisa, ai folosit proporția divină, dar expresia ei nu se poate reduce la un număr.

Leonardo da Vinci (înclină din cap, impresionat): Deci și tu crezi că uneori misterul este mai puternic decât răspunsul. O operă de artă, ca și o descoperire științifică, trebuie să lase loc întrebărilor.

Albert Einstein: Fără îndoială! Atât arta, cât și știința sunt forme de explorare. Tu ai disecat corpul uman pentru a înțelege viața, eu am disecat universul pentru a înțelege timpul. Amândoi am căutat să dezvăluim ceea ce este ascuns.

Leonardo da Vinci (zâmbind enigmatic): Și poate că nu am terminat încă. Dacă timpul și spațiul se pot curba, cine spune că această conversație nu s-a întâmplat deja?

Albert Einstein (dând din cap, amuzat): Te-ai fi înțeles bine cu teoria mea a relativității. Ai fost un om al viitorului trăind în trecut.

Leonardo da Vinci: Și tu ești un artist, chiar dacă pictezi cu ecuații.

---

Se privesc pentru o clipă, fiecare văzând în celălalt un spirit înrudit. Lumina camerei devine mai slabă, iar foile cu schițe și ecuații par să se dizolve, așa cum visele dispar odată cu zorii. Dar ideile rămân, plutind undeva, într-un colț al timpului.