Era o seară ploioasă de noiembrie când Irina a trecut pentru prima dată pragul Muzeului „Micul Paris” de pe Lipscani. Venise mai mult din curiozitate, atrasă de poveștile despre acest loc unde timpul părea că s-a oprit. Încă de la intrare, parfumul lemnului vechi și al perdelelor de catifea prăfuite i-au trezit un sentiment ciudat, ca și cum trecutul s-ar fi strecurat printre ziduri și ar fi rămas acolo, tăcut, așteptând să fie descoperit.

Pe coridoarele muzeului, pașii îi răsunau ușor pe podelele de lemn, iar lumina difuză a lămpilor de epocă crea umbre dansante pe pereți. Irina trecu printr-un salon mic, unde un gramofon prăfuit părea că așteaptă să fie pornit, apoi ajunse într-o cameră mai mare, unde un bărbat îmbrăcat în costum de secol XIX privea melancolic pe fereastră.
— Frumoasă seară pentru o vizită în trecut, nu-i așa? spuse el fără să se întoarcă.
Irina tresări. Nu-l auzise venind, dar îi recunoscu imediat figura: Alexandru Grigorescu, curatorul muzeului, un om despre care se spunea că știa toate secretele locului.
— Da… Mă fascinează atmosfera de aici, răspunse ea încet. E ca și cum muzeul ar fi viu.
Bărbatul zâmbi ușor și o privi pentru prima dată.
— Ați simțit-o și dumneavoastră, nu? Istoria care încă bântuie acest loc…
— Cum adică?
Alexandru făcu un semn discret către un fotoliu vechi de lângă șemineu.
— Acum douăzeci de ani, o femeie venea aici în fiecare zi. Se numea Elena Dalles, descendentă a vechii familii de negustori care deținea cândva clădirea. Era o femeie cu ochi triști, mereu îmbrăcată elegant, deși timpul îi lăsase riduri adânci pe chip. Stătea exact acolo, în fotoliul acela, și privea ore întregi portretul bunicii sale de pe perete.
Irina își mută privirea spre portretul menționat – o femeie cu o pălărie de catifea neagră, privindu-i de dincolo de timp.
— Spunea că bunica ei obișnuia să organizeze baluri aici, în această casă, și că deseori, în nopțile liniștite, putea încă să audă ecourile râsetelor și muzica valsurilor.
— Și ce s-a întâmplat cu ea? întrebă Irina, simțind un fior rece pe șira spinării.
— Într-o zi, pur și simplu nu a mai venit. Am aflat mai târziu că murise în somn, cu o fotografie veche strânsă în mână.
Camera se cufundă într-o tăcere apăsătoare. Dintr-un colț al muzeului, se auzi deodată un foșnet ușor, ca o rochie de mătase care aluneca pe podea. Irina și Alexandru se priviră, apoi el zâmbi, ca și cum ar fi așteptat acel moment.
— Istoria nu moare niciodată aici, șopti el. Doar așteaptă să fie ascultată.
Irina plecă mai târziu decât se așteptase, dar cu sentimentul clar că Muzeul „Micul Paris” nu era doar un loc de expunere a trecutului, ci un loc unde trecutul încă respira.

Note:
Muzeul Micul Paris, situat în inima Centrului Vechi al Bucureștiului, pe strada Lipscani nr. 41, oferă vizitatorilor o incursiune în atmosfera Belle Époque a capitalei, când aceasta era supranumită „Micul Paris”. Muzeul este amenajat într-o clădire ce a aparținut familiei Dalles și recreează fidel interiorul unei locuințe burgheze de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
Colecția muzeului cuprinde peste 1.000 de exponate, inclusiv piese de mobilier, obiecte decorative și vestimentație de epocă, reflectând moda și stilul de viață al vremii.
trecator.ro Vizitatorii pot admira interioarele atent restaurate și pot experimenta atmosfera elegantă a Bucureștiului de odinioară.
Pentru a ajunge la Muzeul Micul Paris, cea mai apropiată stație de metrou este Piața Unirii, deservită de liniile M1, M2 și M3. De la stație, se poate ajunge pe jos la muzeu în aproximativ 10 minute. De asemenea, liniile de autobuz 104, 123, 124 și 385 opresc în apropiere, la stația Piața Unirii.
Programul de vizitare este de marți până duminică, între orele 11:00 și 19:00, iar prețul unui bilet este de 25 de lei de persoană, cu o reducere la 20 de lei pentru grupuri de cel puțin 10 persoane.
O vizită la Muzeul Micul Paris reprezintă o oportunitate de a descoperi și de a vă bucura de farmecul Bucureștiului de altădată, oferind o perspectivă asupra istoriei și culturii orașului în perioada sa de glorie.

Lasă un comentariu