Metoda Orton-Gillingham este recunoscută ca una dintre cele mai eficiente strategii de intervenție pentru dislexie. Dezvoltată în anii 1930 de Dr. Samuel Orton, neuropsihiatru, și Anna Gillingham, pedagog și lingvist, metoda se bazează pe o abordare multisenzorială, structurată și secvențială, care vizează îmbunătățirea abilităților de citire și scriere ale persoanelor cu dificultăți de învățare (Ritchey și Goeke 171). Această metodă a fost concepută pentru a stimula diferite canale senzoriale în procesul de învățare, combinând activități vizuale, auditive, tactile și motorii pentru a întări conexiunile neuronale implicate în procesarea limbajului.
Principiile metodei Orton-Gillingham
1. Abordare multisenzorială
Unul dintre pilonii metodei Orton-Gillingham este utilizarea simultană a mai multor canale senzoriale pentru procesarea informației. Conform cercetărilor, activarea mai multor simțuri în procesul de învățare îmbunătățește reținerea și recunoașterea fonetică (Schneider și Crombie 85). Această abordare implică:
- Vederea – recunoașterea literelor și a cuvintelor
- Auzul – identificarea sunetelor și asocierea lor cu literele
- Simțul tactil – trasarea literelor în nisip sau pe hârtie pentru a consolida memoria musculară
- Mișcarea – folosirea gesturilor pentru învățarea literelor și a sunetelor
👉 Exemplu: Un elev care învață litera „b” poate fi încurajat să o pronunțe, să o scrie pe hârtie și să o traseze în nisip simultan. Această combinație multisenzorială întărește conexiunile neuronale implicate în procesarea limbajului (Schneider și Crombie 87).
2. Abordare structurată și secvențială
Metoda Orton-Gillingham urmează o progresie logică, de la concepte fonetice simple la structuri mai complexe. Învățarea începe cu sunetele individuale, trece la silabe și, în cele din urmă, la cuvinte și propoziții (Henry 204). Această abordare respectă structura naturală a învățării limbajului și facilitează consolidarea treptată a cunoștințelor.
👉 Exemplu: Elevul învață mai întâi sunetul „a”, urmat de combinația „ma”, pentru ca în final să formeze cuvinte precum „mamă”.
3. Abordare cumulativă și repetitivă
Metoda Orton-Gillingham pune accent pe repetarea și consolidarea cunoștințelor acumulate. În fiecare etapă, informațiile noi sunt integrate treptat, consolidându-se pe baza celor deja învățate (Henry 206). Repetiția constantă creează o bază solidă pentru procesarea fonologică și pentru înțelegerea textului.
👉 Exemplu: După învățarea literelor „m” și „a”, elevul exersează cuvinte simple precum „mamă” înainte de a trece la combinații mai complexe.
4. Personalizare
Un alt aspect esențial al metodei Orton-Gillingham este adaptarea la nevoile individuale ale fiecărui elev. Ritmul de învățare și stilul de procesare sunt observate atent de profesor, care ajustează strategia de predare în funcție de progresul elevului (Schneider și Crombie 89).
👉 Exemplu: Dacă un elev are dificultăți în asocierea sunetelor cu literele, profesorul poate introduce mai multe exerciții auditive pentru a întări conexiunile fonetice.
5. Învățare directă și explicită
În metoda Orton-Gillingham, profesorul oferă explicații clare și directe despre regulile fonetice și lingvistice. Feedback-ul este oferit imediat, iar corectarea greșelilor are loc pe loc pentru a preveni formarea de tipare greșite (Henry 210).
👉 Exemplu: Profesorul explică regula potrivit căreia litera „c” are sunete diferite în „casă” și „cer” și oferă exemple practice pentru clarificare.
Implementarea metodei Orton-Gillingham
Procesul de aplicare a metodei Orton-Gillingham implică mai multe etape esențiale:
- Evaluare inițială – Nivelul de cunoștințe și dificultățile specifice ale elevului sunt evaluate de un specialist.
- Plan personalizat – Se creează un program de intervenție individualizat, adaptat nevoilor specifice ale elevului.
- Exerciții multisenzoriale – Lecțiile includ scrierea literelor în aer, asocierea sunetelor cu literele și construirea de cuvinte.
- Feedback constant – Profesorul corectează greșelile în timp real și oferă încurajare.
- Repetiție și consolidare – Elevul repetă materialul până când acesta devine automatizat.
Eficiența metodei Orton-Gillingham
Studiile clinice confirmă eficiența metodei Orton-Gillingham în îmbunătățirea abilităților de citire și înțelegere. Shaywitz et al. au demonstrat că elevii care au urmat această metodă au înregistrat îmbunătățiri semnificative în recunoașterea cuvintelor și în înțelegerea textului după 12 luni de terapie (Shaywitz et al. 320).
👉 Exemplu: Elevii din cadrul programului Orton-Gillingham la Yale University au arătat o creștere considerabilă a fluenței în citire și a corectitudinii scrierii (Shaywitz et al. 321).
Avantaje
✅ Personalizare în funcție de nevoile elevului
✅ Creșterea încrederii în sine și a motivației
✅ Îmbunătățirea capacității de procesare fonologică
✅ Utilizarea canalelor multiple pentru consolidarea învățării
Limitări
❗ Necesită formare specializată a profesorilor
❗ Poate fi dificil de implementat în clase mari
❗ Procesul poate fi lent, deoarece ritmul de învățare este individualizat
Exemple de succes
🎬 Tom Cruise – Actorul a declarat că metoda Orton-Gillingham l-a ajutat să-și îmbunătățească citirea și încrederea în sine (Schneider și Crombie 93).
🏫 The Kildonan School – Această școală din New York folosește metoda Orton-Gillingham ca strategie principală de predare pentru elevii cu dislexie (Schneider și Crombie 94).
Concluzie
Metoda Orton-Gillingham este o strategie de intervenție eficientă pentru dislexie, datorită abordării sale multisenzoriale, personalizate și structurate. Deși necesită timp și implicare din partea elevului și a profesorului, rezultatele în îmbunătățirea citirii, scrierii și înțelegerii textului sunt semnificative. Implementarea acestei metode poate transforma viața elevilor cu dislexie, oferindu-le încredere și independență în procesul de învățare.
Lucrări citate
- Henry, Marcia K. Unlocking Literacy: Effective Decoding and Spelling Instruction. Brookes Publishing, 2010.
- Ritchey, Kristen D., și Jennifer Goeke. „Orton-Gillingham and Orton-Gillingham–Based Reading Instruction: A Review of the Literature.” Journal of Special Education, vol. 40, no. 3, 2006, pp. 171–183.
- Schneider, Elizabeth, și Catherine Crombie. Dyslexia in the Classroom. Routledge, 2014.
- Shaywitz, Sally E., et al. „Evidence-Based Reading Intervention for Dyslexia.” Yale Journal of Education, vol. 12, no. 2, 2004, pp. 319–324.


Lasă un comentariu