Când un fluviu uriaș întâlnește ambiția unei civilizații, se nasc proiecte care uimesc și neliniștesc în același timp. Barajul celor Trei Defileuri de pe Yangtze nu este doar o realizare inginerească, ci și o metaforă a echilibrului fragil dintre progres și pierdere.


Un vis vechi de un secol devenit realitate

Ideea de a domoli fluviul Yangtze – simbol al forței și capriciilor naturii chineze – nu este nouă. Încă din 1919, liderul Sun Yat-sen visa la un baraj care să transforme fluviul într-o sursă de prosperitate și stabilitate. Dar abia în 1994, visul a început să prindă contur în mod concret, cu lansarea unuia dintre cele mai ambițioase proiecte inginerești din istorie: Barajul celor Trei Defileuri (Sānxiá Dàbà), amplasat în provincia Hubei.

Finalizat în 2012, barajul se întinde pe o lungime de peste 2 kilometri și are o înălțime de 185 de metri. Însă cifrele, oricât de impresionante, nu pot cuprinde întreaga dimensiune a impactului său.


Energia ca simbol al puterii moderne

Cu o capacitate de 22.500 MW, Barajul celor Trei Defileuri este în prezent cea mai mare centrală hidroelectrică din lume. Cele 34 de turbine sale asigură anual între 85 și 100 de TWh, echivalentul unei contribuții de aproximativ 2% din energia electrică consumată în China.

Această energie „verde”, regenerabilă, este privită de autorități ca o alternativă strategică la combustibilii fosili, parte din eforturile Chinei de a combate schimbările climatice și de a reduce poluarea urbană.


Un fluviu domesticit: între inovație și control

Barajul nu a fost conceput doar ca sursă de energie, ci și ca barieră împotriva inundațiilor devastatoare care au marcat istoria fluviului Yangtze. În același timp, a transformat radical navigabilitatea: navele de mari dimensiuni pot acum urca și coborî între defileuri cu ajutorul unei ecluze gigantice cu cinci niveluri sau al unui ascensor hidraulic pentru nave – cel mai mare de acest tip din lume.

Este impresionant cât de multă ingeniozitate s-a investit pentru a „îmblânzi” natura. Dar tocmai această îmblânzire ridică întrebări.


Prețul uman: o statistică tulburătoare

Pentru a permite formarea lacului de acumulare – ce se întinde pe 600 km de-a lungul defileurilor – peste 1,3 milioane de oameni au fost strămutați. Au fost înghițite de apă sate întregi, orașe istorice, poduri, temple, terenuri fertile. Mulți dintre cei relocați au primit compensații, dar și-au pierdut rădăcinile, comunitatea și accesul la resursele naturale care le defineau modul de viață.

Este imposibil să nu te întrebi: cât valorează un oraș? O memorie colectivă? Un mod de a trăi care dispare?


Ecologia sub apă

Pe lângă costul uman, există și o taxă ecologică. Ecosistemele Yangtze-ului au fost grav afectate. Unele specii au dispărut sau sunt pe cale de dispariție – cel mai trist caz fiind delfinul de apă dulce Baiji, considerat extinct. Eroziunea malurilor, sedimentarea, alunecările de teren și riscul seismic crescut sunt alte efecte colaterale ale proiectului.

Barajul nu doar a „curățat” cursul fluviului, ci a și tăiat din complexitatea sa biologică. O natură prea ordonată, de multe ori, devine vulnerabilă.


Simbol și avertisment

Pentru China, Barajul celor Trei Defileuri este un simbol de mândrie națională, al capacității unei civilizații de a domina natura. Este o demonstrație de forță, organizare și viziune inginerească. Dar este și un avertisment.

Ori de câte ori încercăm să impunem o ordine artificială unui ecosistem complex – fie el natural sau social – trebuie să fim conștienți de ceea ce sacrificăm. Energia curată poate avea și ea un preț greu de măsurat.


Concluzie: între admirație și reflecție

Barajul celor Trei Defileuri este fără îndoială o capodoperă tehnologică. Dar este și o poveste despre granițele fragile dintre progres și pierzanie, dintre inovație și înstrăinare.

Ca ființe umane, avem darul de a transforma lumea în care trăim – dar și responsabilitatea de a nu uita ceea ce pierdem în numele acestui progres. Fluviul Yangtze curge acum într-un curs impus, dar poate că tocmai aici este lecția: apa, ca și viața, nu poate fi niciodată cu totul stăvilită fără costuri.


✍️ Notă

​Barajul celor Trei Defileuri este un subiect central în filmul „Caught by the Tides” (2024), regizat de Jia Zhangke. Filmul urmărește povestea de dragoste dintre Qiao Qiao și Guao Bin, desfășurată pe parcursul a două decenii, în contextul transformărilor sociale și economice ale Chinei. Qiao Qiao călătorește prin comunități afectate de construcția barajului, evidențiind impactul ecologic și social al acestuia.

📊 Infografic: Barajul celor Trei Defileuri – date cheie

🔹 Locație: Fluviul Yangtze, provincia Hubei, China
🔹 Construcție: 1994 – 2012
🔹 Înălțime: 185 metri
🔹 Lungime: 2.335 metri
🔹 Putere instalată: 22.500 MW
🔹 Turbine: 34
🔹 Producție anuală estimată: 85–100 TWh
🔹 Persoane strămutate: ~1,3 milioane
🔹 Specii afectate: Baiji (delfin de apă dulce – considerat extinct)

📚 Bibliografie selectivă

  1. China’s Three Gorges Dam: An Environmental Catastrophe?Scientific American, 2013.
  2. International Rivers – Three Gorges Dam: www.internationalrivers.org
  3. Jackson, S. & Sleigh, A. (2000). Resettlement for China’s Three Gorges Dam: socio-economic impact and institutional tensions.
  4. Liu, H. & Diamond, J. (2005). China’s environment in a globalizing world. Nature 435, 1179–1186.

Lasă un comentariu

Quote of the week

„And so with the sunshine and the great bursts of leaves growing on the trees, I had that familiar conviction that life was beginning over again with the summer.”

~ F. Scott Fitzgerald, The Great Gatsby