Inteligența artificială (AI) a devenit sinonimă cu viitorul – fie că vorbim despre chatboți, roboți industriali sau algoritmi care ne decid playlistul zilnic. Dar dincolo de fascinația tehnologică, există o întrebare mai adâncă: ce se întâmplă cu oamenii care muncesc?

În funcție de locul din lume în care ne aflăm, răspunsul poate fi diametral opus. Dacă în Japonia sau Germania vorbim despre lipsă de muncitori și despre AI ca soluție, în China sau India discuția devine despre prea mulți oameni și despre cum AI-ul riscă să-i lase pe mulți în urmă.

---

Țările care au prea puțini muncitori și salută roboții

Germania, Japonia și Coreea de Sud sunt țări în care populația îmbătrânește rapid. În aceste locuri, criza forței de muncă e deja prezentă. Nu e vorba că AI-ul va „fura joburile” – dimpotrivă, aici tehnologia salvează sectoare care altfel ar rămâne fără personal.

Japonia, de exemplu, investește masiv în automatizare. Roboții preiau sarcini fizice și repetitive în fabrici, iar guvernul încurajează prin politici naționale această tranziție, pentru a compensa declinul demografic (The Economist, 2023).

---

Țările care au prea mulți muncitori și riscă o criză socială

La celălalt pol se află China. Chiar dacă și ea începe să simtă efectele îmbătrânirii, are încă milioane de muncitori – mulți dintre ei migranți din zonele rurale, fără asigurări sociale. Automatizarea rapidă a producției, mai ales în industrii precum cea textilă sau electronică, înlocuiește acești muncitori cu roboți industriali.

Un articol din South China Morning Post avertiza că 45% dintre locurile de muncă din China sunt susceptibile de a fi automatizate în următorii 20 de ani (SCMP, 2023). În fabricile moderne, unde odinioară munceau 100 de oameni, acum sunt suficienți 4-5 operatori care supraveghează liniile automatizate.

Această schimbare are un impact grav asupra lucrătorilor vârstnici, mai ales cei fără pensii, care continuă să muncească în condiții grele (AP News, 2023).

---

Recalificare: răspunsul oficial în China

Conștient de riscuri, guvernul chinez a lansat un plan de trei ani pentru a pregăti o forță de muncă „digitală”. Se încurajează formarea în domenii precum inteligența artificială, securitate cibernetică și fabricare inteligentă (SCMP, 2024).

Universitățile sunt implicate în acest efort, prin parteneriate cu companii tehnologice. Este un pas necesar, dar insuficient pentru a acoperi impactul social al schimbării.

---

Venitul universal de bază: vis sau soluție?

În Europa și America de Nord, ideea unui venit universal de bază (UBI) câștigă teren ca răspuns la automatizare. Finlanda, Spania sau Canada testează astfel de modele.

În China, însă, un raport realizat de PNUD a concluzionat că un UBI național nu este fezabil, dar ar putea fi testat la nivel local, în regiuni cu mai puțină inegalitate economică (UNDP China, 2021).

---

Ce putem învăța din acest contrast global?

Lecția e simplă și totodată complicată: AI-ul nu e bun sau rău în sine, ci depinde de cum este folosit. În țările cu deficit de muncă, poate fi salvator. În cele cu surplus de muncitori, poate duce la excludere socială dacă nu este însoțit de politici publice solide.

Pentru România – aflată între aceste două lumi – e esențial să ne gândim deja la cum pregătim oamenii pentru noile realități. A investi în educație digitală, recalificare profesională și în protecție socială adaptată erei automate poate face diferența între o societate adaptată și una ruptă între „utili” și „inutili”.

---

Te-ai gândit cum te va afecta inteligența artificială la locul tău de muncă? Lasă-mi un comentariu sau distribuie articolul cu prietenii tăi. Împreună putem înțelege mai bine lumea care vine.