A fost odată un căţeluş jucăuş care găsise o bucată delicioasă de carne. Era tare fericit și mergea pe o potecuță, cu carnea în gură, să o mănânce în liniște.

Pe drum, a ajuns la un pod. Sub el curgea un râu limpede ca oglinda. Căţeluşul s-a oprit să se uite în apă… și ce să vezi? Acolo era un alt căţeluş, care avea și el o bucată de carne!

„Vreau și carnea lui!”, s-a gândit căţeluşul nostru, fără să știe că se uită la propria lui umbră.

Atunci a lătrat tare… și, când a făcut asta, carnea i-a căzut din gură și a dispărut în apă! S-a uitat mirat, dar nu mai era nimic. Nici umbra, nici carnea. Rămăsese cu botul gol.

De atunci, căţeluşul a învăţat ceva important:
Cine e prea lacom, rămâne fără nimic.