Introducere

Poporul Sami (numit și Sápmi în limba proprie) este populația indigenă a regiunii arctice din nordul Norvegiei, Suediei, Finlandei și Peninsulei Kola din Rusia. Tradițional, aceștia trăiau din creșterea renilor, pescuit și vânătoare, în echilibru cu natura și anotimpurile dure ale Nordului. Limba sami, parte a familiei fino-ugrice, este astăzi pe cale de dispariție, însă cultura lor vie, transmisă prin cântece, mituri și ritualuri, continuă să lumineze lumea ca o auroră boreală.

Mitologia sami este profund animistă: munții, vânturile, luminile cerului sunt ființe vii, iar șamanii (noaidi) intermediază relația oamenilor cu aceste forțe cosmice. În centrul poveștilor lor se află respectul față de cer, pământ și ființele invizibile care le locuiesc.

---

🌓 Povestea Niekijei – fiica Lunii și iubita Luminilor Nordului

Una dintre cele mai frumoase legende Sami explică nașterea aurorei boreale (Guovssahasat, în limba sami). Ea spune că:

Niekija, fiica Lunii (Mánnu), era atât de frumoasă, încât steaua Náinnas – Lumina Nordului – s-a îndrăgostit de ea. Dar Soarele (Beaivvás), gelos, a trimis-o pe fiica sa, Peivalken, să o ceară pe Niekija de soție. Când Niekija refuză, spunând că nu-l iubește, Soarele se înfurie și o alungă înapoi în întunericul Lunii, departe de iubitul ei luminos. De atunci, Niekija nu-și mai ia privirea de la cer – privind mereu spre aurora boreală, sperând să-l reîntâlnească pe Náinnas.

„Guovssahasat – luminile vii ale cerului”
Niekija, fiica Lunii, privește neîncetat aurora, sperând să-și revadă iubitul ceresc.

Această legendă nu este doar poetică: ea simbolizează sacralitatea luminilor nordului. În tradiția sami, aurora este vie – un suflet, un spirit ceresc, chiar o prezență care poate binecuvânta sau pedepsi.

---

🦌Povestea Renului Ceresc (Boazu Almmis)

În vremuri străvechi, când lumea era încă tânără, Sami credeau că între Pământ și Cer trăia o ființă maiestuoasă: Renul Ceresc – Boazu Almmis. Nu era un ren obișnuit, ci unul uriaș, cu coarne de lumină, din care curgeau râuri de stele. Păștea pe câmpiile de nori și, uneori, cobora pe pământ pentru a ghida sufletele rătăcite înapoi la triburile lor sau către tărâmurile spiritelor.

Se spune că acest ren a fost primul dintre toate viețuitoarele. A fost creat de Marele Noaide, primul șaman, care a suflat viață în el pentru a duce lumina între lumi. Atunci când cineva dintr-un sat murea în mod neașteptat, sătenii se adunau și cântau un joik special, chemând Renul Ceresc să vină și să conducă sufletul plecat în siguranță. Fiecare sunet din cântec imita tropotul copitelor sale pe zăpadă și şuierul vântului printre coarnele sale stelare.

Odată, un băiat pe nume Jussa s-a rătăcit în pădurea albă și fără sfârșit. Era iarnă și zăpada cădea fără oprire. Jussa nu mai avea mâncare, nu mai știa direcția și simțea cum sufletul îi alunecă în somn. În vis, a apărut un ren uriaș cu coarne strălucitoare, care i-a spus:

— Ești fiu al zăpezii și al vântului. Nu ai voie să te pierzi. Pune-ți urechea la pământ și ascultă tropotul meu.

Când s-a trezit, Jussa și-a amintit visul. A făcut întocmai. A ascultat. Și într-adevăr, din depărtare venea sunetul unor copite. Nu era o ființă reală, ci ritmul sacru al pământului care îl ghida. A urmat acel sunet, care l-a dus către o cabană de păstori. Supraviețuise datorită Renului Ceresc.

---

Semnificația spirituală

Renul Ceresc este un simbol al legăturii dintre viață și moarte, dintre oameni și cosmos. În mitologia sami, renii nu sunt doar animale utile – ei sunt tovarăși ai sufletului, purtători de putere și sens. La echinocții, șamanii invocau Boazu Almmis pentru a cere binecuvântări asupra turmelor și asupra familiei.

Chiar și astăzi, păstorii sami spun că, în nopțile liniștite de iarnă, când aurorele boreale dansează și vântul tace, se poate auzi tropotul Renului Ceresc dacă stai nemișcat în zăpadă și închizi ochii. E semn bun – înseamnă că spiritul naturii veghează.

---

🪶 Povestea Noaidei Ailu și cântecul munților

Dar nu doar cerul este viu. O altă poveste veche, transmisă oral în satele din apropierea munților Halti, ne amintește că și pământul are voce și voință:

Când spiritele munților au devenit nemiloase – provocând furtuni și avalanșe –, bătrâna noaide Ailu a urcat singură pe munte și a stat acolo șapte nopți. Când s-a întors, avea o tobă nouă pictată cu simboluri neștiute și a cântat un joik vechi, cântecul uitat al munților. Se spune că atunci vântul s-a domolit, iar un curcubeu s-a așezat între stânci – semn că spiritele acceptaseră din nou prezența oamenilor.

Legenda Ailunei este o lecție despre ascultarea naturii și despre puterea vindecătoare a cântecului – o temă centrală în spiritualitatea Sami. În vremuri moderne, acest mit este evocat pentru a reaminti valoarea legăturii sacre dintre om și mediu.

---

🎨 Simboluri și moștenire culturală

Mitul fiicei Lunii și cântecele noaidei Ailu nu sunt doar simple povești. Ele trăiesc mai departe în:

• Steagul Sami, unde cercul roșu (Soarele) și cel albastru (Luna) simbolizează uniunea dintre aștrii protectori ai poporului;
• Cântecele joik, recunoscute de UNESCO ca patrimoniu intangibil, în care fiecare sunet descrie o persoană, un animal sau un peisaj;
• Centre culturale moderne precum Siida (Finlanda) sau RiddoDuottarMuseat (Norvegia), care conservă și expun aceste tradiții;
• Literatura contemporană, în care miturile sunt reinterpretate în povești pentru copii și romane grafice.

---

Concluzie

Pentru poporul Sami, natura nu este un decor, ci o rețea vie de relații. Soarele, Luna, munții și vânturile sunt rude străvechi, iar luminile nordului nu sunt un spectacol, ci o prezență sfântă. Într-o lume modernă care deseori ignoră natura, miturile Sami ne oferă o perspectivă vitală: respectul, ascultarea și armonia sunt cheia supraviețuirii – și poate, a unei vieți frumoase.

---

Note:

Tobele șamanice sami, cunoscute sub denumirea de goavddis sau runebomme, sunt instrumente sacre utilizate de șamanii sami (noaidi) pentru a intra în transă, a călători în lumea spiritelor sau a obține răspunsuri prin divinație. Membrana tobelor este confecționată din piele de ren, iar simbolurile pictate reflectă viziunea asupra lumii a proprietarului, incluzând aspecte religioase și cotidiene, precum păstoritul renilor, vânătoarea, gospodăria și relațiile cu comunitățile non-saami. Wikipedia

🪶 Simboluri comune pe tobele șamanice sami

Simbolurile variază în funcție de regiune și de viziunea personală a șamanului, dar unele motive recurente includ:

• Soarele (Beaivi): Adesea reprezentat în centrul tobei, simbolizând viața, fertilitatea și echilibrul cosmic.
• Luna și stelele: Reprezentări ale cerului nocturn și ale legăturii cu lumea spiritelor.
• Animale: Renii (domestici și sălbatici), urșii, elanii, lupii și alte mamifere, simbolizând resursele și pericolele vieții cotidiene.
• Păsări și pești: Simboluri ale vânătorii și pescuitului, activități esențiale pentru supraviețuire.
• Structuri umane: Corturi (goahti), depozite (njalla) și alte construcții, reprezentând viața domestică.Wikipedia
• Entități divine: Zeii și zeițele sami, precum Beaivi (zeul soarelui), Bieggolmmái (zeul vântului), Máttaráhkká (zeița mamă) și alții.Wikipedia
• Simboluri ale lumii non-sami: Biserici și case, reflectând influențele externe și schimbările culturale.

Fiecare tobă este unică, iar simbolurile sunt aranjate în funcție de credințele și experiențele personale ale șamanului. În timpul ritualurilor, șamanul folosea un ciocănel pentru a bate toba, iar un indicator (vuorbi) se deplasa pe suprafața acesteia, oprindu-se pe diverse simboluri, interpretate ca răspunsuri din lumea spiritelor. Wikipedia

🖼️ Resurse vizuale

Pentru a vizualiza aceste simboluri și tobele șamanice sami, pot fi consultate următoarele resurse:

• Wikimedia Commons: O imagine detaliată a unei tobe șamanice sami, cu simboluri tradiționale. Wikimedia Commons
• Pinterest: O colecție de imagini cu tobe șamanice sami, ilustrând diverse modele și simboluri. Pinterest
• Geir Nustad – Runebomme/duodji: O prezentare a unei tobe șamanice tradiționale, realizată de artistul Geir Nustad. Geir NustadGeir Nustad

Aceste resurse oferă o perspectivă vizuală asupra complexității și bogăției simbolismului prezent pe tobele șamanice sami.

---

📚 Resurse recomandate pentru aprofundare

Cărți și articole:

• „Saami Mythology and Religion” – articol de înaltă calitate de la University of Tromsø, care explică structura credințelor animiste și cosmologia Saami.
• „No Beginning, No End: The Saami Shamanic Tradition” – de Ailo Gaup. O carte semi-autobiografică ce reconstituie miturile și practicile șamanice Saami dintr-o perspectivă contemporană.
• „The Sámi People: Traditions in Transition” – editată de Veli-Pekka Lehtola, o introducere academică în istoria, limba și cultura Saami.

Site-uri și muzee:

• 🌐 Siida Museum – Inari, Finlanda – muzeu arctic ce conservă și expune obiecte și povești ale Samilor.
• 🌐 RiddoDuottarMuseat – Norvegia – rețea de muzee dedicată artei și istoriei Sami.
• 🌐 Sámi Parliament of Norway (Sametinget) – site oficial cu informații despre drepturile, limba și politicile culturale ale populației indigene.

Multimedia:

• 🎧 Joikuri autentici pe Spotify – playlisturi cu cântece joik tradiționale interpretate de artiști contemporani.
• 📺 Documentarul „Sápmi – The Land of the Sámi” (disponibil pe YouTube sau Vimeo) – o introducere vizuală captivantă în cultura și mitologia lor.
• 📺Documentarul „The Sámi Fight for the Right to Their Land and Tradition” – O explorare a luptei poporului sami pentru păstrarea tradițiilor și a drepturilor asupra pământurilor ancestrale.