Contextul istoric: După Mao, spre pragmatism
Moartea lui Mao Zedong în 1976 a însemnat sfârșitul unei perioade tumultoase, marcată de revoluții interne și politici economice extreme. După moartea sa, China a intrat într-o perioadă de instabilitate politică, cunoscută sub numele de „Banda celor Patru”, un grup de lideri maoisti care au încercat să păstreze viziunea revoluționară a lui Mao. Cu toate acestea, în 1978, Deng Xiaoping, un lider pragmatic și mai moderat, a preluat puterea și a început să îndrepte China spre reforme economice esențiale pentru supraviețuirea și dezvoltarea țării. Deng a recunoscut că politica comunistă strictă nu mai era viabilă și că o schimbare radicală era necesară. Acesta a înțeles că pentru ca China să devină o putere economică globală, trebuia să adopte măsuri economice mai flexibile și inovative, fără a renunța complet la controlul politic centralizat.

Reformele lui Deng: „Economia socialistă de piață”
După 1978, Deng Xiaoping a introdus o serie de reforme economice sub denumirea „Reformă și Deschidere”, care au avut scopul de a moderniza economia chineză și de a o integra mai mult în economia globală. În primul rând, guvernul a permis agricultorilor să vândă surplusul de produse agricole pe piață, ceea ce a stimulat producția și a adus un flux mai mare de capital în zonele rurale. De asemenea, au fost încurajate investițiile străine și au fost create „zone economice speciale” (cum ar fi Shenzhen) – zone geografice unde regimul economic era mai liberalizat, iar companiile străine aveau mai multă libertate de a investi și a dezvolta afaceri.

Aceste măsuri, deși radicale pentru perioada respectivă, nu au fost un abandon al socialismului, ci mai degrabă un mod de a combina socialismul cu mecanismele pieței. China a adoptat un sistem economic hibrid, în care statul își păstra controlul asupra sectoarelor cheie ale economiei (cum ar fi energia, telecomunicațiile și transporturile), dar piața a fost lăsată să joace un rol mai important în dezvoltarea altor industrii. Deng a introdus și principiul „îmbogățiți-vă glorios”, ceea ce însemna că indivizii și companiile aveau voie să obțină profituri considerabile, spre deosebire de regimul maoist care promova egalitatea extremă. Aceste schimbări au permis economiei chineze să crească rapid.

Urbanizare și migrație masivă: de la sat la metropolă
Reformele economice implementate de Deng au avut un impact semnificativ asupra societății chineze. Una dintre cele mai mari schimbări a fost procesul rapid de urbanizare, prin care milioane de chinezi din zonele rurale au migrat în orașe pentru a lucra în fabrici sau în noi sectoare economice. Această migrație masivă a fost posibilă și datorită modernizării infrastructurii și dezvoltării unor noi orașe industriale, care au oferit locuri de muncă pentru o mare parte din populație. Astfel, China a trecut de la o societate predominant agrară, în care majoritatea oamenilor trăiau în sate, la una urbanizată, în care orașele mari și megapolisurile au început să domine.

Această urbanizare rapidă a transformat China într-o „fabrică globală”, fiind un mare producător de bunuri ieftine destinate exportului. China a devenit astfel un centru major de producție pentru multe industrii, cum ar fi textilele, electronicele și produse de consum. În paralel, infrastructura țării a fost îmbunătățită masiv, cu construirea de drumuri, poduri, trenuri de mare viteză și clădiri de birouri care au schimbat radical peisajul urban.

Costurile umane și de mediu ale ascensiunii
Această ascensiune economică a avut însă și costuri semnificative. În timp ce milioane de oameni au scăpat de sărăcie, au apărut noi forme de inegalitate socială, cu o clasă de super-bogați care trăiau în orașe mari, în timp ce populația rurală nu a beneficiat la fel de mult de dezvoltarea economică. Poluarea a crescut semnificativ, în special în orașele industriale, iar condițiile de muncă au fost adesea precare, cu salarii mici și ore de muncă lungi. De asemenea, dezvoltarea rapidă a pus presiune asupra mediului, distrugând habitate naturale și generând probleme ecologice grave.

În plus, China a continuat să fie un regim autoritar, cu control strict asupra libertății de exprimare și reprimațiile disidenței. Un exemplu emblematic al acestui control a fost represiunea sângeroasă de la Piața Tiananmen din 1989, când autoritățile chineze au utilizat forța militară pentru a înăbuși protestele studențești.

China în lumea globalizată: influență și competiție
Începând cu începutul anilor 2000, China nu a mai fost doar o putere economică emergentă, ci a devenit o superputere globală cu ambiții geopolitice. Proiectul „Noul Drum al Mătăsii” (Belt and Road Initiative) este un exemplu clar al intenției Chinei de a-și extinde influența globală, construind infrastructură și creând legături economice în Asia, Europa și Africa. De asemenea, China a devenit lider în domenii tehnologice precum inteligența artificială, telecomunicațiile și infrastructura verde, ceea ce i-a permis să joace un rol din ce în ce mai important în politica globală.

Aceste progrese au însă și o latură mai problematică, în special în relația cu Statele Unite și alte economii dezvoltate, care văd în China un rival economic și geopolitic. Aceste tensiuni au dus la o competiție economică și comercială tot mai acută între China și Occident, mai ales în domenii precum comerțul, tehnologia și politica externă.

Concluzie
Redresarea Chinei, după decenii de izolare și haos, a fost impresionantă, nu doar în termeni economici, ci și prin capacitatea regimului de a-și recâștiga legitimitatea prin prosperitate. Modelul chinez arată că o modernizare economică rapidă poate fi realizată chiar și într-un regim autoritar. Cu toate acestea, modelul chinez pune sub semnul întrebării ideea occidentală că dezvoltarea economică trebuie să ducă la democratizare politică.
Rămâne de văzut dacă acest sistem autoritar poate fi sustenabil pe termen lung, având în vedere crizele geopolitice, digitale și ecologice tot mai complexe cu care se confruntă lumea.

---

Surse:

• Vogel, Ezra F. Deng Xiaoping and the Transformation of China. Cambridge, MA: Belknap Press of Harvard University Press, 2011.
• Naughton, Barry. The Chinese Economy: Transitions and Growth. Cambridge, MA: MIT Press, 2007.
• Economy, Elizabeth. The Third Revolution: Xi Jinping and the New Chinese State. New York: Oxford University Press, 2018.
• World Bank. China Overview. Updated 2023. Link
• The Guardian. “China’s Economic Rise: History, Trends, Challenges, and Implications.” Published 2022. Link