Fascismul, spunem noi, aparține trecutului. A fost înfrânt pe câmpul de luptă, în tribunale internaționale, în cărțile de istorie. Și totuși, el revine. Cu alte haine, alte steaguri, dar cu aceleași reflexe: autoritarism, intoleranță, dispreț față de gândirea critică și adorarea unui lider salvator.

Există o întrebare pe care ar trebui să ne-o punem: A fost fascismul o excepție istorică sau este o trăsătură recurentă a comunităților umane în criză?

---

Cele 14 trăsături ale fascismului etern – O analiză a lui Umberto Eco

Într-o lume în care autoritarismul și extremismul par să câștige teren, înțelegerea profundă a ideologiilor care se află la baza acestora devine crucială. „Ur-Fascism” sau „Fascismul etern”, așa cum îl numește Umberto Eco, reprezintă o viziune asupra unei forme de fascism care nu dispare niciodată complet, ci își schimbă formele, adaptându-se la noile realități politice, economice și sociale.

În eseul său din 1995, Eco identifică 14 trăsături fundamentale ale fascismului etern, trăsături care sunt, din păcate, la fel de relevante și astăzi ca și atunci când au fost enunțate. Aceste trăsături nu sunt doar o lecție din trecut, ci și o avertizare asupra pericolelor care pot apărea în societățile contemporane.

1. Cultul Tradiției

Fascismul etern nu poate exista fără un cult al tradiției. Eco subliniază că fascismul exploatează nostalgia pentru vremuri „glorioase”, promițând restaurarea unui echilibru care nu a existat niciodată. Astăzi, mișcările extremiste adesea recurg la același artificiu, invocând „străvechile” valori ale națiunii pentru a justifica măsuri autoritare. De exemplu, în India, ideologia hindutva promovată de partidul BJP îmbină religia hindusă cu un naționalism agresiv, marginalizând musulmanii (Andersen și Damle 2018).

2. Rejecția Modernismului

Fascismul respinge modernitatea, considerând-o o amenințare la adresa „unității națiunii”. Eco afirmă că acest refuz al modernismului și al gândirii critice poate fi observat în mișcările politice care se opun schimbării și progresului. În Iran, după Revoluția Islamică, modernizarea a fost respinsă în favoarea unei ideologii teocratice care glorifică trecutul pre-republican (Keddie 2003).

3. Acțiunea Impulsivă

Fascismul pune accent pe acțiunea rapidă, fără raționamente logice. Eco susține că acest impuls pentru acțiune adesea înlocuiește analiza profundă, ceea ce duce la decizii pripite și nesustenabile. Retorica mișcărilor extremiste, cum ar fi QAnon în SUA, respinge știința și logica în favoarea unor mituri conspiraționiste (Hoffman 2021).

4. Frica de Diferență

Frica față de „celălalt” este una dintre cele mai periculoase trăsături ale fascismului. Aceasta naște ură față de cei considerați diferiți sau inferiori. Astăzi, această trăsătură se regăsește în retorica xenofobă și naționalistă, care demonizează imigranții și minoritățile. Această retorică este vizibilă și în mișcările naționaliste din Europa și în retorica anti-imigrație din diverse țări (Mudde 2019).

5. Exaltarea Căpcăunului

Fascismul pune accent pe lideri „puternici” care domină și impun voința lor asupra celor slabi. Liderii carismatici, care manipulează masele prin apeluri emoționale, sunt o caracteristică esențială a regimurilor fasciste. În acest sens, multe regimuri autoritare actuale continuă să cultive imagini de lideri puternici care se prezintă ca salvatori ai națiunii (Laclau și Mouffe 1985).

6. Apelul către o Clasă Mijlocie Frustrată

În multe regimuri fasciste, susținerea provine dintr-o clasă mijlocie frustrată, care se simte abandonată de politicile economice tradiționale. Mișcările extremiste atrag sprijinul celor care se simt marginalizați și promite o schimbare radicală. De exemplu, sprijinul pentru mișcările populiste în Europa și America reflectă nemulțumirile clasei mijlocii față de globalizare și criza economică (Runciman 2018).

7. Teoriile Conspirației

Fascismul adesea încurajează teoriile conspirației, identificând „dușmanii” care conspira împotriva națiunii. Acest fenomen poate fi observat în mișcările extremiste contemporane, care răspândesc teorii despre elitele care controlează lumea din umbră. Teoriile conspirației, cum ar fi cele promovate de grupuri ca QAnon, sunt o componentă esențială a mișcărilor populiste moderne (Barkun 2020).

8. Populismul și Manipularea Opiniei Publice

Fascismul se ascunde adesea sub un discurs populist care promite să apere „poporul” de elitele corupte. Liderii fascisti manipulează masele pentru a justifica acțiuni autoritare și a submina opoziția. Acesta este un comportament frecvent întâlnit în regimurile populiste din America Latină și Europa (Laclau 2005).

9. Războiul ca Act Glorios

Fascismul glorifică războiul ca fiind un mijloc de auto-afirmare națională. Astfel, mișcările fasciste moderne pot cultiva o atmosferă belicoasă care încurajează conflictele atât pe plan intern, cât și pe plan internațional. Acest fenomen este vizibil în retorica multor lideri autoritari care promovează conflicte externe ca modalitate de consolidare a puterii interne (Fukuyama 2018).

10. Machismul și Violența

Fascismul pune un mare accent pe violență, văzând-o ca pe o metodă legitimă de a rezolva conflictele. Acesta este adesea legat de o cultură a masculinității agresive, care construiește o imagine de „putere” și „dominație” asupra celor slabi. În multe regimuri autoritare contemporane, violența este folosită pentru a menține controlul și a submina opoziția (Hedges 2008).

11. Educația ca Mijloc de Control

Regimurile fasciste controlează educația pentru a crea o națiune omogenă, incapabilă de gândire critică. Eco subliniază că educația devine un instrument de manipulare ideologică, în care tineretul este învățat să urmeze „drumul corect” impus de regim. Aceasta se poate observa în regimurile autoritare care controlează curriculele educaționale și subliniază indoctrinarea ideologică (Apple 2004).

12. Reprimarea Opoziției

Fascismul nu acceptă nicio formă de opoziție sau critică. Eco argumentează că regimurile fasciste demonizează orice formă de disidență, considerând-o trădare față de națiune. Această tendință este vizibilă și în autoritarismul modern, unde liderii acuză orice formă de contestare ca fiind o amenințare la securitatea națională (Gandhi 2019).

13. Sărbătorirea „Națiunii Pure”

În fascismul etern, națiunea este văzută ca fiind „pură” și „unită”, iar orice influență străină sau minoritară este considerată o contaminare. Aceste idei xenofobe sunt extrem de periculoase în contextul diversității culturale și religioase de astăzi. Mișcările naționaliste din Europa și Statele Unite sunt exemple clare ale acestei tendințe (Mudde 2019).

14. Controlul Limbajului

Fascismul manipulează limbajul pentru a redefine concepte fundamentale, astfel încât să submineze orice formă de gândire critică și să impună ideologia oficială. Termenul „Newspeak” introdus de George Orwell descrie această manipulare a limbajului în regimurile totalitare, o practică ce continuă în regimurile autoritare contemporane (Orwell 1949).

Concluzie: Cum prevenim ascensiunea autoritarismului?

Într-o eră în care ideologiile extremiste și autoritare par să fie într-o continuă ascensiune, analiza lui Eco rămâne esențială. Conștientizarea celor 14 trăsături ale fascismului etern ne poate ajuta să prevenim repetarea greșelilor trecutului. Este esențial ca fiecare dintre noi să rămână vigilent față de semnalele de alarmă ale autoritarismului și să promoveze o cultură a diversității, toleranței și gândirii critice.

---

Bibliografie

Andersen, M., și Damle, S. The BJP and the Politics of Hindutva. Oxford University Press, 2018.
Apple, M. Educating the „Right” Way: Markets, Standards, God, and Inequality. Routledge, 2004.
Barkun, M. A Culture of Conspiracy: Apocalyptic Visions in Contemporary America. University of California Press, 2020.
Eco, Umberto. Ur-Fascism. 1995.
Fukuyama, F. Identity: The Demand for Dignity and the Politics of Resentment. Farrar, Straus, and Giroux, 2018.
Gandhi, A. The Rise of Authoritarianism in the 21st Century. Princeton University Press, 2019.
Hedges, C. American Fascists: The Christian Right and the War on America. Free Press, 2008.
Keddie, N. Modern Iran: Roots and Results of Revolution. Yale University Press, 2003.
Laclau, E. și Mouffe, C. Hegemony and Socialist Strategy: Towards a Radical Democratic Politics. Verso, 1985.
Laclau, E. On Populist Reason. Verso, 2005.
Mudde, C. The Far Right Today. Polity Press, 2019.
Orwell, G. 1984. Harvill Secker, 1949.
Runciman, D. How Democracy Ends. Profile Books, 2018.