În România, întrebarea „Cine te-a pus?” pare mai potrivită pentru numirile în funcții decât criterii precum competența, viziunea sau integritatea. Alegerile par un teatru în care scena se schimbă, dar actorii interpretează mereu aceeași piesă. Ne întrebăm de ce ne alegem greșit conducătorii – dar poate întrebarea mai profundă este ce formă de înțelepciune ne lipsește de fapt?

Lipsa discernământului civic: confundăm imaginea cu esența

Într-o epocă în care campaniile electorale se derulează mai mult pe TikTok decât în agora publică, mulți alegători se lasă seduși de aparențe. Retorica, promisiunile sclipitoare și figura „omului hotărât” înlocuiesc analiza atentă a trecutului, a coerenței ideilor și a capacității de a livra. Nu mai căutăm lideri, ci personaje. Nu mai analizăm un program de guvernare, ci consumăm emoție și ambalaj. Aici ne lipsește înțelepciunea discernământului: capacitatea de a separa vorbele de fapte, masca de om.

Lipsa memoriei colective: uităm, iar istoria se repetă

Un paradox dureros este că, deși suntem un popor cu trecut istoric complex, avem o memorie electorală scurtă. Alegem iar și iar politicieni care ne-au dezamăgit, sperând că „poate de data asta va fi altfel”. O înțelepciune matură presupune capacitatea de a învăța din greșeli, de a păstra o memorie lucidă și critică a celor care au deținut puterea. În lipsa acestei memorii, repetăm alegerile din neatenție, din oboseală sau din speranță oarbă.

Lipsa educației civice: nu înțelegem sistemul, așteptăm salvatori

În multe cazuri, votul devine un gest impulsiv sau tribal, nu un act conștient și informat. Oamenii nu sunt familiarizați cu responsabilitățile unui președinte față de cele ale unui primar, ale unui guvern față de un parlament. Acest vid de cunoștințe favorizează promisiunile populiste și discursurile autoritare. Înțelepciunea care ne lipsește este cea a educației civice profunde – aceea care ne face să nu mai așteptăm un „om providențial”, ci să cerem instituții funcționale și transparență.

Lipsa răbdării strategice: vrem schimbare rapidă, dar nu construim pe termen lung

Ne alegem lideri care promit schimbări bruște și spectaculoase, în locul celor care propun planuri coerente, cu etape clare și răbdare instituțională. Într-un fel, reflectăm propria noastră impaciență și neîncredere în procese democratice. Ne lipsește înțelepciunea gândirii strategice – capacitatea de a susține procese greoaie, dar solide, de a încuraja construcția durabilă în locul spectacolului de moment.

Lipsa responsabilității colective: ne considerăm victime, nu actori

Mulți români declară că nu mai merg la vot pentru că „oricum nu se schimbă nimic”. Dar această retragere pasivă nu e altceva decât abandonul propriului drept de a influența cursul lucrurilor. Înțelepciunea cetățenească presupune asumare: să știi că statul nu e o entitate separată de tine, ci o reflectare a acțiunilor (sau inacțiunilor) tale.

Concluzie: Lecția amară a democrației

Democrația nu funcționează automat. E nevoie de vigilență, educație, memorie, discernământ și participare activă. Atunci când ne alegem greșit conducătorii, poate că nu sistemul este principalul vinovat, ci absența unei înțelepciuni colective care ar trebui cultivată în fiecare școală, în fiecare dezbatere, în fiecare familie. Adevărata schimbare începe nu doar cu un alt lider, ci cu un alt mod de a gândi despre responsabilitatea noastră în alegerea lui.