📚 Recenzie și reflecție inspirată din cartea lui James M. Dorsey,
The Turbulent World of Middle East Soccer (2016)

În imaginarul colectiv, tribuna „ultras” e adesea un spectacol în sine — coregrafii impunătoare, bannere uriașe, cântece ce răsună în tot stadionul. Dar în Europa de Est, acest univers colorat nu se oprește la poarta stadionului. Așa cum observă James M. Dorsey în studiul său The Turbulent World of Middle East Soccer, grupările ultras din Balcani nu mai sunt de mult doar fani înfocați. Ele devin adesea forțe sociale și politice cu o agendă proprie, capabile să influențeze sau să destabilizeze.

O galerie, o identitate, o forță

Ultrasii oferă tinerilor o comunitate, un scop, o formă de exprimare într-un spațiu public marcat adesea de marginalizare și dezamăgiri. În România, Serbia, Croația, Bosnia – și nu numai – stadioanele sunt locuri în care frustrările sociale se transformă în manifestări colective, uneori în formă de protest, alteori în forme de violență. În unele cazuri, chiar și granița dintre ultras și paramilitar a devenit, istoric, tulbure – cum a fost în cazul suporterilor echipei Steaua Roșie Belgrad (Delije) în anii ’90.

Politica își bagă coada

Dorsey atrage atenția asupra unei alianțe periculoase: politicieni care exploatează loialitatea ultrasilor pentru scopuri electorale sau de intimidare. La schimb, aceștia primesc protecție, influență și, uneori, chiar legitimitate. Într-un peisaj post-comunist fragil, în care instituțiile nu sunt încă solide, aceste alianțe adâncesc criza de reprezentare.

Când galeria devine trib

Fascinația mea pentru acest subiect vine dintr-o întrebare simplă, dar grea: ce face un tânăr să-și găsească sensul vieții într-o galerie ultras? Poate lipsa oportunităților, poate setea de apartenență, poate dorința de a conta, chiar și pentru o clipă. Dar din acest foc sacru se poate naște, dacă nu e gestionat, o flacără periculoasă — una care arde simboluri, dar și poduri sociale.

Reflecție finală

Nu cred că ultrasii trebuie demonizați. În schimb, trebuie înțeleși. Dacă îi lăsăm doar în mâna populismului sau a radicalismului, pierdem o generație care, altfel, ar putea clădi. Cultura fotbalistică este doar o oglindă – ceea ce vedem în ea depinde de ceea ce am uitat să construim dincolo de stadion: în educație, în spațiul public, în oportunități reale pentru tineri.

📝

„Uneori, fotbalul ne arată unde am greșit ca societate. Și tot el ne poate arăta cum putem regăsi echilibrul.”