---

Introducere

România se află la o răscruce economică. După trei decenii de tranziție marcată de liberalizare, crize și adaptări europene, întrebarea care stă tot mai des pe buzele decidenților și cetățenilor este: Încotro ne îndreptăm? Avem nevoie de și mai multă piață liberă, de dereglementare și competitivitate? Sau de un stat social mai prezent, capabil să protejeze segmentele vulnerabile și să reducă inegalitățile?

Răspunsul nu este unul alb-negru. Tocmai de aceea, merită o analiză contextualizată, cuprinzătoare și, mai ales, conectată la realitățile românești și la modelele europene.

---

I. România: o piață emergentă între Vest și Est

După 1989, România a adoptat rapid principiile economiei de piață: liberalizarea prețurilor, privatizări masive, atragerea investițiilor străine. Dar, spre deosebire de statele nordice sau Germania, România a liberalizat fără a construi din timp infrastructura socială care să protejeze cetățeanul: educație solidă, sănătate publică, locuințe sociale, politici pentru copii și vârstnici.

Rezultatul?

• Unul dintre cele mai mari grade de inegalitate din UE (Gini Index: ~34, în 2022).
• Un sistem de protecție socială slab finanțat: România alocă sub 15% din PIB pentru protecție socială, față de media UE de ~25%.
• O piață a muncii polarizată, cu peste 1,2 milioane de români lucrând pe salariul minim (2024).

---

II. Libertatea economică: motor de creștere sau sursă de dezechilibru?

Susținătorii libertății economice – antreprenori, investitori, economiști de școală liberală – argumentează că România trebuie să:

• mențină cota unică și un regim fiscal competitiv,
• reducă birocrația,
• simplifice legislația muncii,
• încurajeze inițiativa individuală, inovarea și asumarea de riscuri.

Așa am atras investitori precum Dacia–Renault, Bosch, Amazon sau UiPath. România a avut perioade cu creșteri spectaculoase ale PIB-ului (peste 6% în 2017 și 2021), iar industria IT a devenit un motor de dezvoltare neașteptat.

Însă această libertate are și costuri. Piața liberă nu distribuie echitabil rezultatele – iar fără intervenții corective, lasă în urmă milioane de oameni.

---

III. Protecția socială: frână sau plasă de siguranță?

Să discutăm deschis: în România, asistența socială a fost frecvent stigmatizată, prezentată ca un sistem „pentru leneși” sau „o risipă de bani publici”. Realitatea este mai nuanțată:

• Ajutoarele sociale în România sunt cele mai mici din UE ca procent din PIB.
• Alocațiile pentru copii sau sprijinul pentru mame singure sunt sub nivelul de subzistență.
• Persoanele vârstnice din rural trăiesc adesea în sărăcie lucie, în ciuda deceniilor muncite în agricultură colectivizată.

Țări precum Danemarca, Suedia sau Olanda demonstrează că un sistem bine calibrat de protecție socială nu sufocă economia – din contră, o face mai rezilientă, mai umană, mai durabilă.

---

IV. Ce spune economia comportamentală?

Cercetări recente în economie comportamentală și psihologie socială (ex. Kahneman, Thaler, Ariely) arată că oamenii nu iau întotdeauna decizii raționale, mai ales în condiții de incertitudine economică. Fără un minim de securitate (venit de bază, servicii de sănătate, educație accesibilă), libertatea devine o iluzie: alegi, dar doar între forme de precaritate.

---

V. Un model mixt: România ca laborator al echilibrului

România nu trebuie să aleagă radical între piață și protecție. Viitorul este al modelului hibrid, care combină:

✅ libertatea economică: stimulente pentru inovare, capitalizare, antreprenoriat;
✅ protecția socială activă: investiții în sănătate publică, educație, locuințe și măsuri anti-sărăcie.

Aceasta nu înseamnă întoarcerea la etatism, ci recunoașterea faptului că o piață sănătoasă are nevoie de cetățeni sănătoși, educați și încrezători.

---

Concluzie: România poate fi scut și trambulină

Viitorul economic al României nu este doar despre cifre și PIB, ci despre ce fel de societate vrem să fim. O țară în care doar cei puternici reușesc? Sau una care le oferă tuturor șansa reală de a participa?

Piața este un motor. Dar protecția socială e sistemul de frânare, centura și airbag-ul. Fără ea, riscăm accidente fatale – economice și sociale.

---

Întrebare pentru cititori:

💬 Crezi că România ar trebui să crească protecția socială, chiar cu riscul unui impozit progresiv? Sau ar trebui să continue pe linia libertății economice maxime?

Aștept opiniile voastre!

---

📚 Surse și lecturi recomandate:

• Eurostat (2023) – Social protection statistics
• OECD (2022) – Economic Surveys: Romania
• Joseph Stiglitz – The Price of Inequality
• Daniel Kahneman – Thinking, Fast and Slow
• Paul Dobrescu – Criza mondială. Ce este de făcut?