O recenzie a cărții – Pegasul de la capătul lumii

Cartea Pegasul de la capătul lumii (Ed. Tritonic, 2025) își are originea într-un prim interviu susținut în fața studenților de la Facultatea de Științele Comunicării, Universitatea din București, cu antreprenorii Andrei Botescu și Alexandru Manda. Sub coordonarea profesorului și autorului Eugen Istodor, această conversație a oferit punctul de plecare pentru o explorare amplă și sensibilă a unei mărci reînviate, dar și a unei generații care refuză uitarea și pasivitatea. Dialogul inițial s-a transformat într-o radiografie a spiritului antreprenorial contemporan și a memoriei colective.

O bicicletă ca metonimie a speranței

Bicicleta Pegas într-un cadru urban contemporan

În centrul acestei narațiuni se află bicicleta Pegas – cândva visul copiilor români, astăzi un simbol reactivat de o generație care se opune deziluziei postcomuniste. Pegasul devine astfel o metonimie a speranței, a unei libertăți pierdute și regăsite, care transcende funcționalitatea obiectului pentru a pătrunde în sfera simbolică a memoriei colective (Istodor, 2025).

Pegasul și Matsutake – două metafore ale rezilienței

Titlul cărții trimite subtil la The Mushroom at the End of the World de Anna Tsing (2015), în care ciuperca Matsutake, crescută printre ruinele pădurilor, devine o metaforă a vieții în condiții ostile. Similar, Pegasul renăscut în perioada post-tranziție se aseamănă cu această ciupercă rezilientă – o relicvă dintr-o lume distrusă care prinde din nou viață. Ambii poli metaforici oferă „hrană”: ciuperca – corpului, Pegasul – sufletului urban rănit de tranziția haotică.

Generația Pegas – portretul unei revolte tăcute

Cartea conturează un portret convingător al unei generații care nu se mai regăsește nici în idealurile revoluției din 1989, nici în promisiunile capitalismului românesc. Personajele – Botescu, Manda, Teașă, Frunzeanu – sunt arhetipuri ale unei revolte silențioase. În această lectură, fiecare pedalare pe Pegas devine o poezie în mișcare, o formă de protest împotriva cinismului: „De pe bicicletă descoperi ceea ce contează, oamenii ca tine, dezmeticirea lor și survolul vostru” (Istodor, 2025, p. XX).

Resemnificarea – un gest de reconstrucție

Cel mai emoționant gest al cărții este actul de resemnificare: o bicicletă veche nu mai este doar un obiect nostalgic, ci o relicvă a copilăriei revalorizată într-un nou mit fondator. Această reinventare a Pegasului devine o formă subtilă de rezistență culturală: prin bucurie, prin memorie, prin îndrăzneala de a începe din nou, pe ruine.

Concluzie

Pegasul de la capătul lumii este o carte despre reziliență, memorie și reinventare. Emoția lecturii vine nu din dramatismul poveștii, ci din onestitatea ei. Pegasul zboară din nou, nu doar ca marcă resuscitată, ci ca simbol al unei Românii care caută să-și regăsească direcția, nu prin uitare, ci prin luciditatea memoriei colective.

„Cărțile care te mișcă sunt rare. Pegasul nu doar că mișcă, dar și scoate la lumină ceea ce ne-am temut prea mult timp să recunoaștem: că încă mai avem povești de spus.” – M.B.

Referințe

Istodor, E., (2025). Pegasul de la capătul lumii. București: Editura Tritonic, Colecția Smartbook.

Tsing, A. L. (2015). The mushroom at the end of the world: On the possibility of life in capitalist ruins. Princeton, NJ: Princeton University Press.

Pentru mai multe informații despre renașterea mărcii Pegas și impactul său cultural, poți consulta articolul complet aici: Wikipedia.