Ce legătură există între Edgar Allan Poe și filmul Eliza Graves?
În 1845, Edgar Allan Poe publica nuvela „The System of Doctor Tarr and Professor Fether” – o poveste scurtă, ironică, despre un azil de nebuni unde pacienții preiau conducerea și joacă rolul doctorilor. Scrisă ca o farsă, nuvela satiriza metodele medicale ale vremii, fără a intra în traume personale sau tragedii.

În 2014, această poveste este transformată în filmul Eliza Graves (numit inițial Stonehearst Asylum), un thriller gotic regizat de Brad Anderson. Filmul păstrează cadrul azilului, dar îl umple cu suspans, mister, suferință și o eroină tulburătoare: Eliza, o tânără internată împotriva voinței sale.
De la farsă la dramă: diferențe de stil
Diferențele dintre nuvelă și film sunt evidente din primele minute.
- La Poe, tonul e ironic. Povestea e aproape o comedie neagră, în care naratorul e intrigat de ceea ce pare un bal grotesc de nebuni „raționali”.
- În film, atmosfera devine sumbră și tensionată. Asistăm la scene închise în camere reci, sunete metalice și priviri pierdute. Azilul e un loc sinistru, iar „nebunia” nu mai e tratată cu umor, ci cu respect, frică și empatie.
Un exemplu concret: în nuvelă, doctorii sunt „îmbrăcați ciudat” și mănâncă „cu mâinile goale” la cină – o scenă ridicolă. În film, masa pacienților devine un moment de teamă: fiecare personaj ascunde ceva, iar pericolul e real.
Eliza: personaj nou, sens nou
Personajul Eliza Graves nu apare deloc în textul original al lui Poe. Este o creație complet nouă, și nu întâmplător.
Eliza este o tânără internată împotriva voinței sale pentru că… a mușcat de ureche un soț violent. Considerată „isterică” – un diagnostic absurd dar frecvent în epoca victoriană – Eliza devine simbolul femeii marginalizate, reduse la tăcere de o societate patriarhală.
Filmul readuce în discuție o temă importantă: cum erau tratate femeile cu opinii și dorințe proprii. Ca și în „The Yellow Wallpaper” de Charlotte Perkins Gilman, „vindecarea” femeii nu vine din tratament, ci din eliberare.
O critică a psihiatriei din trecut (și prezent?)
Nuvela lui Poe ironiza metodele medicale, dar nu le contesta serios. În schimb, filmul Eliza Graves aduce o critică reală la adresa:
- metodelor de tratament inumane (electroșocuri, izolare, medicație excesivă),
- lipsei de discernământ privind diagnosticul (femei închise pentru gesturi de revoltă sau anxietate),
- relației dintre medic și pacient, unde granițele etice devin tulburi.
Un detaliu semnificativ: doctorul Lamb (jucat de Ben Kingsley) este el însuși un fost pacient care preia controlul instituției și încearcă să aducă empatie. Însă metodele lui sunt la rândul lor discutabile.
Ce au spus criticii?
Filmul a primit recenzii mixte. Unii l-au considerat „prea teatral” sau „previzibil”, alții i-au apreciat estetica și curajul tematic.
Revista Variety a scris:
„Filmul împinge o poveste gotică spre un final moralizator previzibil, dar o face cu eleganță vizuală și o distribuție solidă.”
Distribuția – cu Ben Kingsley, Michael Caine, Kate Beckinsale și Jim Sturgess – este una dintre forțele filmului. Iar subtextul feminist și psihologic a fost remarcat, mai ales în epoca #MeToo și a reevaluării istoriei psihiatriei.
De ce merită să-l vezi (sau să-l revezi)
🎥 Dacă ești fan Edgar Allan Poe, filmul oferă o adaptare liberă, dar fascinantă. Nu e o reinterpretare literală, ci o extensie tematică profundă.
💡 Dacă te interesează istoria tratării sănătății mintale, mai ales în raport cu femeile, filmul ridică întrebări importante.
❤️ Dacă îți plac thrillerele gotice cu atmosferă apăsătoare, întorsături de situație și personaje complexe, Eliza Graves nu dezamăgește.
Recomandări de lectură și vizionare
- 📖 The System of Doctor Tarr and Professor Fether – Edgar Allan Poe
- 📚 The Female Malady – Elaine Showalter (despre femei și psihiatrie)
- 📖 The Yellow Wallpaper – Charlotte Perkins Gilman
- 🎬 Stonehearst Asylum (Eliza Graves) – film, 2014
- 🎧 Podcast: „Women and Madness” – BBC Ideas
Întrebări pentru tine
🧠 Cum vezi astăzi tema sănătății mintale în filme?
🎥 Crezi că poveștile inspirate din literatură clasică pot spune lucruri noi despre lumea de azi?
Lasă un comentariu mai jos – aș vrea să aud ce părere ai!

Lasă un comentariu