O bicicletă, o ruină, un vis – Pegasul ca simbol al rezistenței și reinventării unei generații postcomuniste

„Pegasul de la capătul lumii”, cartea semnată de Eugen Istodor, este mai mult decât o cronică a reinventării unui brand nostalgic. Este o frescă viscerală a tranziției românești post-1990, văzută prin ochii fondatorilor noii povești Pegas: Andrei Botescu și Alexandru Manda. Povestea lor, în care bicicleta devine axul în jurul căruia se rotesc idei despre libertate, identitate, ruine și renaștere, e totodată un protest și o declarație de supraviețuire în „economia de pradă” ce a urmat comunismului.

Cartea face parte dintr-o literatură a mărturiei, în care România postrevoluționară apare nu ca un teritoriu al promisiunii, ci ca o ruină activă, în care doar cei care refuză să se lase furați a treia oară găsesc puterea să construiască ceva autentic. Istodor, în calitate de povestitor-personaj, se așază lângă protagoniști și, cu autoironie, povestește nu doar începutul lor, ci și propria decădere financiară și morală. De pe fundul prăpastiei, toți trei privesc spre o lume în care, paradoxal, tocmai ruina devine fertilă pentru visare și construcție.

Pegasul e văzut ca „bicicleta furată” – un simbol frecvent în carte. Este acel obiect al copilăriei, al inocenței și libertății, care le este furat generațiilor tinere de către cei care au „făcut revoluția” doar ca să-și conserve puterea și să reprime orice tentativă de autenticitate. Reînvierea brandului Pegas nu e doar o afacere, ci un act de recuperare simbolică – un gest de recondiționare culturală. Povestea recondiționării bicicletelor devine povestea recondiționării unei țări întregi.

Aventura lui Botescu și Manda se înscrie în peisajul mai larg al anilor 2000, când cultura hipster, reciclarea obiectelor vechi și o revalorizare a trecutului industrial se intersectează cu criza de încredere și lipsa unui model clar de dezvoltare. Pegasul devine „ciuperca matsutake” a României – un organism care crește pe ruine și care dovedește că supraviețuirea nu e doar posibilă, ci poate deveni inspiratoare. Trimiterile la „The Mushroom at the End of the World” de Anna Tsing, din chiar primele pagini ale cărții, nu sunt întâmplătoare. Pegasul nu e o glorie trecută, ci o formă de viață hibridă ce crește printre resturile tranziției.

Povestitorii vorbesc despre România tranziției cu un amestec de furie, ironie și speranță. Capitalismul postcomunist apare ca o junglă populată de „hoți de biciclete”, în care orice vis poate fi confiscat – dar și ca un teren în care, cu intuiție și prietenie, se poate construi o afacere sănătoasă. Nu e vorba de succes facil, ci de căderi dureroase, parteneriate construite pe încredere între necunoscuți, și o fascinație sinceră pentru ideea de brand românesc autentic.

Personajele cărții – mai ales Andrei și Alexandru – își asumă naivitatea, greșelile și eșecurile. Fiecare cădere cu bicicleta e o lecție, fiecare piesă ruginită, o relicvă cu valoare afectivă. În acest sens, Pegasul nu este doar un produs, ci o filozofie de viață. E bicicleta pe care nu ți-o mai pot fura, pentru că e visul pe care l-ai transformat tu însuți în realitate.

România în tranziție, așa cum o arată cartea, este o țară a contrastelor violente: între ruină și reinvenție, între furtișag și idealism, între limbajul de lemn al nostalgiei comuniste și „romgleza” corporatistă. Din acest Babilon lingvistic și ideologic, Pegasul apare ca o formă de autenticitate care nu neagă trecutul, ci îl transformă.

Concluzie:
„Pegasul de la capătul lumii” este o poveste despre cum poți construi un viitor din ruinele trecutului, despre cum încrederea între necunoscuți și curajul de a crede într-o idee aparent ridicolă pot da naștere unui nou tip de antreprenoriat românesc. Cartea e mai mult decât o cronică de business: e o hartă emoțională a României postcomuniste, spusă cu tandrețe, umor și luciditate. Pegasul nu e doar o bicicletă: e un manifest.

Referințe:

Pegasul de la capatul lumii – Eugen Istodor, editura Tritonic, 2025

Tsing, Anna Lowenhaupt.
The Mushroom at the End of the World: On the Possibility of Life in Capitalist Ruins.
Princeton University Press, 2015.
– Cartea este citată explicit de Istodor în introducerea volumului, fiind o metaforă fondatoare pentru Pegasul reinventat.