Ce ne poate învăța Paul Tillich despre rostul educației astăzi


🎓 De la „a ști” la „a fi”

Ne-am obișnuit să vorbim despre educație în termeni de competențe, performanțe și „adaptare la piața muncii”. Dar ce se întâmplă cu omul din copil, cu eul fragil din adolescent, cu sensul care lipsește din viețile tinerilor, deși „au de toate”?

În fața acestor întrebări, cartea lui Paul Tillich, The Courage to Be, ne propune o perspectivă diferită:
👉 Educația trebuie să-i învețe pe copii și tineri nu doar să știe, ci să fie.
Să fie oameni care au curajul de a trăi cu frică, nu împotriva ei. Să poată deveni ei înșiși, chiar și într-o lume care le oferă din ce în ce mai puține certitudini.


🧠 Cine este Paul Tillich și ce legătură are cu educația?

Paul Tillich a fost un filosof existențialist și teolog protestant, cunoscut pentru încercarea de a vorbi despre frică, sens și spiritualitate într-un limbaj accesibil omului modern. Deși nu a scris direct despre educație, ideile sale despre curaj, anxietate și afirmarea sinelui sunt de o valoare enormă pentru oricine lucrează cu oameni în formare.

În The Courage to Be, Tillich spune că fiecare om se confruntă, mai devreme sau mai târziu, cu „neantul”: cu frica de a nu conta, de a greși, de a nu avea sens. În fața acestor temeri, omul are nevoie de curaj – nu curajul de a învinge frica, ci curajul de a merge mai departe împreună cu ea.


📚 Ce înseamnă „curajul de a fi” în educație?

Curajul, în înțelesul lui Tillich, este afirmarea ființei în fața fricii de a nu exista, de a nu fi suficient, de a eșua.
Iar educația autentică trebuie să pregătească omul pentru a fi, nu doar pentru a performa.

💡 Așadar, ce putem învăța noi, ca profesori și educatori?


1. Să încurajăm întrebările existențiale, nu doar să oferim răspunsuri

Copiii și adolescenții se întreabă deseori (fie că o spun sau nu):
„Cine sunt eu?”, „Ce rost are să învăț?”, „De ce exist?”, „Ce se întâmplă dacă nu reușesc?”

În loc să grăbim răspunsurile, să ne dăm voie să stăm cu întrebările împreună cu ei.
Un profesor nu e doar un furnizor de informații, ci și un însoțitor în drumul descoperirii de sine.


2. Să validăm anxietatea ca parte a procesului de maturizare

Frica de eșec, rușinea, presiunea de a se conforma – toate acestea fac parte din adolescența contemporană. Tillich ne învață că anxietatea nu este o problemă ce trebuie suprimată, ci o realitate profund umană care trebuie recunoscută și integrată.

Educația curajului înseamnă să-i învățăm pe copii că frica este normală și că a simți nu înseamnă a fi slab.


3. Să dezvoltăm reziliența prin încrederea că „a fi” e mai important decât „a reuși”

Într-o societate în care se promovează obsesia pentru succes, Tillich propune o reîntoarcere la esență:
👉 A fi înseamnă a te afirma pe tine însuți, cu limitele, fricile, greșelile și visurile tale.

Un copil care învață că este valoros pentru cine este, nu doar pentru ce reușește, va deveni un adult cu încredere interioară, nu cu o mască de performanță.


🧩 Cum ar arăta o educație bazată pe „curajul de a fi”?

  • Profesorii nu ar căuta doar „disciplină”, ci relație.
  • Curriculumul nu ar exclude întrebările grele, ci le-ar include în dialog.
  • Evaluarea nu ar fi doar despre note, ci și despre reflecție, sens și progres interior.
  • Școala ar deveni spațiu de creștere a ființei umane, nu doar de instruire.

✍️ Concluzie: educația curajului este educația devenirii

Nu este ușor să fii profesor în vremurile noastre. Dar poate că acum, mai mult ca oricând, avem ocazia să regândim misiunea noastră.

Paul Tillich ne provoacă să vedem educația nu ca pe o simplă „transmitere de cunoștințe”, ci ca pe un act profund uman: acela de a cultiva curajul de a fi în fiecare elev.


📩 Te invit să împărtășești acest articol cu colegii tăi educatori și să-mi scrii: Ce înseamnă pentru tine să-i înveți pe copii să fie, nu doar să știe?

📘 Recomandare de lectură: Paul Tillich – The Courage to Be (Yale University Press, 1952)

Lasă un comentariu

Quote of the week

„And so with the sunshine and the great bursts of leaves growing on the trees, I had that familiar conviction that life was beginning over again with the summer.”

~ F. Scott Fitzgerald, The Great Gatsby