Despre strălucirea artificială și adâncimea spirituală

Se întâmplă uneori ca două elemente, care aparent nu au nicio legătură, să devină oglinzi una pentru cealaltă. Așa mi s-a întâmplat citind „Galben de Crome” al lui Aldous Huxley și revăzând, într-un album de artă românească, imaginea Albastrului de Voroneț. Un roman britanic din 1921, plin de sarcasm rafinat, și o frescă moldovenească din secolul al XV-lea, pigmentată cu o culoare unică în lume – ce pot avea în comun? Poate doar faptul că fiecare, în felul său, reușește să spună ceva esențial despre o cultură, despre o epocă și despre natura umană.

Galbenul ironiei și al ego-ului urban

Romanul lui Huxley este o satiră a elitei britanice de la începutul secolului XX – acea lume a conacelor, a literaturii recitate în saloane și a relațiilor tensionate, dar artificiale. Personajele din „Galben de Crome” trăiesc într-o cochetă alienare, fiecare purtând o mască: un poet sensibil dar indecis (Denis), o doamnă obsedată de horoscoape (Priscilla), un cinic teoretician al inutilității speciei umane (Scogan). Toți par niște fluturi exotici, colorați și fragili, zburând într-un terariu de sticlă numit Crome.

Galbenul din titlu, cum remarcă criticii, este o culoare a verii, dar și a excesului – un galben care orbește, nu care luminează. Un galben al decadenței ușor parfumate. Aici, lumea este prea conștientă de ea însăși, prea absorbită în jocul de oglinzi sociale, pentru a mai avea timp de profunzimi. Ironia e religia lor, iar sinceritatea pare o gafă de neiertat.

Albastrul eternității de Voroneț

În contrast izbitor vine Albastrul de Voroneț. Nu e o culoare oarecare, ci o viziune devenită pigment. Creat de meșteri anonimi și păstrat miraculos pe zidurile Mănăstirii Voroneț de peste 500 de ani, acest albastru – obținut, se pare, din lapis lazuli adus din Orient – e un simbol al cerului, al infinitului, al tăcerii sacre. În fața frescelor de la Voroneț, nu îți vine să comentezi, ci să taci.

Dacă personajele din Huxley fug din conac în conac, din distracție în distracție, într-un periplu hedonist, la Voroneț ești invitat să te oprești. Nu te poți grăbi în fața Judecății de Apoi pictate acolo. Albastrul nu te ironizează, nu te evaluează. Doar te așază în fața unei întrebări pe care poate nu ai avut curajul să o pui.

O alegere simbolică între două lumi

„Galben de Crome” și „Albastru de Voroneț” nu sunt doar două referințe culturale – sunt două viziuni despre lume. Una este viziunea ironică, lucidă, dar cinică, care vede viața ca o piesă de teatru absurd în care oamenii se iau prea în serios. Cealaltă este viziunea simbolică, liniștită, profundă, care îți oferă spațiu să contempli taina propriei existențe.

Una colorează superficialul; cealaltă, misterul. Una râde de omul modern; cealaltă îl așază în tăcerea cerului.

Ce alegem?

E ușor să preferi sarcasmul. Ne simțim mai inteligenți când zâmbim superior. Dar sarcasmul nu te încălzește noaptea și nu-ți dă un rost. În schimb, o fereastră deschisă spre ceva mai mare decât noi – cum e Voronețul – poate face exact asta.

Nu sugerez să trăim doar în contemplare. Dar poate că, într-o lume care a devenit un mare „Crome” digital, avem nevoie din când în când să ne aducem aminte de culoarea unei tăceri vechi de secole, pictată cu respect pe zidul unei mănăstiri din Bucovina.

Tu de ce culoare ai nevoie azi?

📝 Note explicative

1. „Galben de Crome” – titlul original al romanului este Crome Yellow (1921), scris de Aldous Huxley. Este o satiră a intelectualilor britanici de la începutul secolului XX, inspirată de șederile autorului la Garsington Manor, o reședință frecventată de artiști și filosofi. Crome este un conac fictiv, iar galbenul face aluzie atât la culoarea fațadei casei, cât și la o nuanță de frivolitate.
2. Albastrul de Voroneț – o nuanță unică de albastru folosită la picturile exterioare ale Mănăstirii Voroneț din Bucovina (construită în 1488). Culoarea este cunoscută pentru rezistența sa excepțională în timp și profunzimea vizuală. Se presupune că era obținută din lapis lazuli, o piatră semi-prețioasă adusă din Orient (probabil Afganistan), dar rețeta exactă a fost pierdută.
3. Judecata de Apoi – Voroneț – una dintre cele mai cunoscute fresce exterioare ale mănăstirii, reprezentând scena biblică a Judecății Universale. Este considerată o capodoperă a artei bizantine și un simbol al spiritualității ortodoxe românești.
4. Scogan – personaj din „Galben de Crome” care exprimă idei filozofice și cinice despre soarta omenirii. Este inspirat parțial de Bertrand Russell și reprezintă tipul intelectualului detașat, aproape nihilist.
5. Contrastul simbolic Galben vs. Albastru – în semiotică și psihologia culorilor, galbenul poate fi asociat cu bucuria, dar și cu superficialitatea sau avertizarea, în timp ce albastrul e adesea legat de calm, profunzime și spiritualitate. În acest articol, culorile devin metafore pentru două atitudini existențiale: una ironică, alta contemplativă.
6. Crome = societatea modernă – în articol, „Crome” e folosit ca metaforă extinsă pentru societatea actuală, plină de ironie, hiperanaliză și pierderea contactului cu sacralitatea.
7. Frescele exterioare din Bucovina – pictarea exterioară a bisericilor ortodoxe este specifică regiunii Moldovei în perioada domniei lui Ștefan cel Mare și a urmașilor săi. Această practică era rară în restul lumii ortodoxe și a fost considerată un act de pedagogie vizuală, într-o epocă cu acces redus la cărți religioase.