Într-un regat ascuns sub valurile albastre ale mării, trăia o sirenă tânără și curioasă, fiica cea mică a regelui mării. Spre deosebire de surorile sale, care erau mulțumite cu frumusețea lumii subacvatice, ea visa la lumea oamenilor. Fascinată de pământ, de soare, de păsările care zburau libere și de oameni, Mica Sirenă petrecea ore întregi privind la suprafață, visând cu ochii deschiși.

Într-o noapte cu furtună, un prinț călătorea pe mare când corabia lui a fost cuprinsă de valuri. Mica Sirenă l-a salvat din apele tulburi și l-a adus pe țărm, privindu-l cu dragoste în timp ce el își revenea. Nu l-a putut uita. Dorința ei de a deveni om, pentru a fi alături de el, a crescut necontenit.

Cu inima grea, s-a dus la vrăjitoarea mării, care i-a oferit o poțiune: o va transforma într-o ființă umană, dar cu un preț teribil – vocea ei minunată. Mai mult, dacă prințul nu o va iubi și nu o va lua de soție, inima ei se va frânge, iar ea se va preschimba în spumă de mare. Sirena a acceptat.

Transformată în om, dar mută, Mica Sirenă a ajuns în lumea oamenilor și a fost găsită de prinț, care a fost intrigat de frumusețea și grația ei. A devenit o prezență constantă în viața lui, dar el nu știa cine îl salvase cu adevărat din furtună. Mai târziu, s-a logodit cu o prințesă, crezând că ea i-a fost salvatoarea.

Inima sirenei s-a sfărâmat. În noaptea nunții, surorile ei au venit la ea cu un pumnal fermecat oferit de vrăjitoare: dacă îl ucidea pe prinț, ar fi redevenit sirenă. Dar Mica Sirenă l-a privit dormind liniștit alături de mireasa lui și nu a putut face-o. A aruncat pumnalul în valuri și s-a aruncat în mare, pregătită să devină spumă.

Dar în loc să se destrame, a simțit cum trupul ei se ridică în aer. A fost primită de ființele aerului – „fiicele aerului” –, care i-au spus că, pentru bunătatea și sacrificiul său, i s-a dat o altă șansă: va deveni un spirit al cerului și, făcând fapte bune timp de ani de zile, își va putea câștiga un suflet nemuritor.

Statuia Micii Sirene din Copenhaga

Inspirată de povestea lui Hans Christian Andersen, statuia Micii Sirene a fost dăruită orașului Copenhaga în 1913 de Carl Jacobsen, fiul fondatorului fabricii de bere Carlsberg, care a fost fermecat de un spectacol de balet pe această temă. Sculptorul Edvard Eriksen a modelat statuia în bronz, iar pentru față a folosit chipul soției sale.

Așezată pe o stâncă la marginea portului din Copenhaga, statuia a devenit un simbol al orașului – melancolică, fragilă, privind spre mare, ca și cum ar aștepta o altă poveste să înceapă. De-a lungul anilor, a fost vandalizată de mai multe ori, dar mereu restaurată, asemenea spiritului sirenei – curajos și neînfrânt.

Astăzi, Mica Sirenă stă acolo, între două lumi: a apelor și a pământului, a visului și a realității, amintindu-ne că iubirea adevărată înseamnă uneori renunțare și curaj.