Introducere

În ultimele două decenii, conceptul de mindset a trecut din zona cercetării academice în sfera culturii populare, devenind un termen omniprezent în educație, leadership, sport și dezvoltare personală. Îl întâlnim astăzi în prezentări motivaționale, în programe de formare a profesorilor, în campanii de parenting și în traininguri pentru lideri.
Totuși, această idee nu a apărut din retorica inspirațională, ci dintr-o direcție de cercetare riguroasă inițiată de psiholoaga Carol S. Dweck. Încă din 1988, Dweck și Leggett au introdus termenul de „teorii implicite” ale inteligenței, care descriu credințele oamenilor despre natura și maleabilitatea propriilor abilități (Dweck & Leggett, 1988). Distincția fundamentală dintre fixed mindset și growth mindset a devenit ulterior una dintre cele mai influente teorii motivaționale, popularizată în volumul Mindset: The New Psychology of Success (Dweck, 2006).
Eseul de față explorează originea și evoluția conceptului, modul în care acesta a fost adaptat în contexte variate, criticile formulate la adresa lui și recomandări pentru o aplicare atentă și contextualizată.

---

1. Originea conceptului: de la teorii implicite la mindset

Cercetările lui Dweck asupra motivației elevilor au evidențiat faptul că nu doar competențele obiective influențează performanța, ci și credințele pe care oamenii le au despre aceste competențe. Astfel, au fost identificate două tipuri de mentalitate:

• Fixed mindset – credința că inteligența și talentele sunt caracteristici înnăscute și imuabile.
• Growth mindset – credința că aceste abilități pot fi cultivate prin efort, strategii și învățare continuă.

Această distincție are implicații profunde asupra modului în care indivizii abordează provocările, eșecurile și oportunitățile de învățare. De exemplu, o persoană cu growth mindset va interpreta o notă mică la un test ca pe un semnal pentru îmbunătățire, în timp ce o persoană cu fixed mindset ar putea vedea același rezultat ca dovadă a limitelor proprii.

---

2. Evoluția și rafinarea teoriei

Conceptul a trecut prin mai multe etape de dezvoltare:

• Anii 1990–2000 – validări experimentale și studii longitudinale, care au arătat corelații între growth mindset și reziliența școlară în perioade de tranziție (Blackwell, Trzesniewski & Dweck, 2007).
• Anii 2010 – extinderea către educație, business și sport, apariția intervențiilor scurte online, menite să schimbe percepțiile elevilor (Yeager et al., 2016).
• După 2017 – integrarea conceptului într-o teorie mai amplă despre motivație și dezvoltarea personalității, precum și diversificarea metodelor de evaluare, incluzând măsurători implicite (Dweck, 2017).

Această maturizare teoretică a fost însoțită de o creștere exponențială a popularității în afara mediului academic.

---

3. Aplicații: din sala de clasă până la cultura organizațională

3.1. Educația

Profesorii au folosit growth mindset pentru a schimba discursul despre greșeli și eșec. În loc să fie semne de incapacitate, acestea devin oportunități de învățare. Strategia de a lăuda efortul, nu doar rezultatul, s-a dovedit benefică pentru motivația elevilor (Claro, Paunesku & Dweck, 2016).

Exemplu: elevul care afirmă „Nu am înțeles încă acest capitol” în loc de „Nu sunt bun la matematică” își lasă deschisă posibilitatea progresului.

3.2. Mediul profesional

Organizațiile care promovează growth mindset favorizează feedback-ul constructiv, asumarea riscului calculat și învățarea continuă prin proiecte provocatoare. Microsoft, de exemplu, a integrat conceptul în cultura sa de leadership după 2014 (Murphy, 2024).

3.3. Viața personală

În coaching și psihoterapie, acest tip de mentalitate este folosit pentru a crește reziliența emoțională și pentru a încuraja perseverența în fața obstacolelor.

---

4. Critici și limite

4.1. Probleme de reproducere a rezultatelor

Meta-analize precum cea realizată de Sisk et al. (2018) au arătat efecte modeste sau inexistente ale intervențiilor asupra performanței academice.

4.2. Dependența de context

Eficiența intervențiilor variază semnificativ în funcție de mediul cultural și socio-economic (Yeager et al., 2019).

4.3. Aplicarea superficială

Reducerea conceptului la o etichetă motivațională sau la un checklist poate duce la distorsionarea sensului inițial, fără schimbări reale în pedagogie sau practici manageriale.

4.4. Risc de individualizare excesivă a eșecului

Criticii subliniază pericolul de a pune responsabilitatea exclusiv pe individ, ignorând factori structurali precum lipsa resurselor educaționale.

---

5. Recomandări pentru o aplicare autentică

1. Lăudați procesul, nu trăsătura – evitați formulele „Ești genial” în favoarea celor care evidențiază strategia și efortul.
2. Încurajați învățarea din greșeli – transformați erorile în momente de reflecție constructivă.
3. Adaptați la context – țineți cont de particularitățile culturale și economice ale grupului țintă.
4. Integrați cu alte abordări – combinați growth mindset cu programe de alfabetizare emoțională sau management al stresului.

---

Concluzie

Conceptul de mindset reprezintă o punte între psihologia cognitivă și strategiile de dezvoltare personală și organizațională. De la o ipoteză de laborator despre credințele elevilor, a ajuns un fenomen global. Totuși, succesul său depinde de aplicarea cu discernământ, adaptarea la context și combinarea cu alte metode validate. Growth mindset nu este un panaceu, ci un cadru util atunci când este folosit pentru a construi culturi ale învățării, rezilienței și colaborării.

---

Bibliografie

• Blackwell, L. S., Trzesniewski, K. H., & Dweck, C. S. (2007). Implicit theories of intelligence predict achievement across an adolescent transition: A longitudinal study and an intervention. Child Development, 78(1), 246–263. https://doi.org/10.1111/j.1467-8624.2007.00995.x
• Claro, S., Paunesku, D., & Dweck, C. S. (2016). Growth mindset tempers the effects of poverty on academic achievement. Proceedings of the National Academy of Sciences, 113(31), 8664–8668. https://doi.org/10.1073/pnas.1608207113
• Dweck, C. S. (2006). Mindset: The New Psychology of Success. Random House.
• Dweck, C. S. (2017). From needs to goals and representations: Foundations for a unified theory of motivation, personality, and development. Psychological Review, 124(6), 689–719. https://doi.org/10.1037/rev0000082
• Dweck, C. S., & Leggett, E. L. (1988). A social-cognitive approach to motivation and personality. Psychological Review, 95(2), 256–273. https://doi.org/10.1037/0033-295X.95.2.256
• Murphy, M. C. (2024). Cultures of Growth: How the New Science of Mindset Can Transform Individuals, Teams, and Organizations. Atria Books.
• Sisk, V. F., Burgoyne, A. P., Sun, J., Butler, J. L., & Macnamara, B. N. (2018). To what extent and under which circumstances are growth mind-sets important to academic achievement? Two meta-analyses. Psychological Science, 29(4), 549–571. https://doi.org/10.1177/0956797617739704
• Yeager, D. S., et al. (2016). Using design thinking to improve psychological interventions: The case of the growth mindset during the transition to high school. Journal of Educational Psychology, 108(3), 374–391. https://doi.org/10.1037/edu0000098
• Yeager, D. S., et al. (2019). A national experiment reveals where a growth mindset improves achievement. Nature, 573(7774), 364–369. https://doi.org/10.1038/s41586-019-1466-y