Când succesul te face să te simți ca un impostor

De câte ori ai avut impresia că nu meriți lucrurile bune care ți se întâmplă? Că succesul tău e doar o întâmplare sau rezultatul norocului, nu al muncii tale? Sau că, mai devreme sau mai târziu, cineva „își va da seama” că nu ești atât de bun(ă) pe cât pari?

Dacă aceste gânduri ți se par familiare, este posibil să experimentezi Sindromul Impostorului – un fenomen psihologic care afectează milioane de oameni, indiferent de vârstă, statut social sau nivel de succes.

Deși adesea trăit în tăcere, sindromul a fost observat și numit pentru prima dată în 1978 de două psihologe americane, Pauline Clance și Suzanne Imes. Cele două au studiat un grup de femei cu performanțe academice și profesionale înalte, care, în ciuda succesului evident, aveau un sentiment profund de îndoială și nesiguranță.

Aceste femei nu credeau că își merită reușitele și trăiau cu frica permanentă că vor fi „demascate” ca fiind incompetente. Clance și Imes au denumit acest fenomen „Impostor Phenomenon” – astăzi cunoscut ca Sindromul Impostorului.

De atunci, cercetările au arătat că nu doar femeile sunt afectate. Oricine poate resimți acest sindrom – studenți, profesori, antreprenori, artiști, manageri sau chiar celebrități.

---

Ce este Sindromul Impostorului?

Pe scurt, este senzația că nu meriți succesul tău. Te simți ca un impostor în propria viață profesională sau personală – de parcă ai păcălit pe toată lumea să creadă că ești mai competent(ă) decât ești în realitate.

Chiar și atunci când primești aprecieri sau reușești un proiect important, nu te poți bucura cu adevărat. În mintea ta, succesul e atribuit întâmplării, efortului excesiv sau unei erori de judecată din partea celorlalți.

---

Ai Sindromul Impostorului? Iată câteva semne:

• Te temi că într-o zi cineva „își va da seama” că nu ești atât de bun(ă).
• Ai senzația că nu meriți laudele primite.
• Eviți provocările, de teamă că nu te vei ridica la așteptări.
• Simți nevoia să muncești de două ori mai mult ca să dovedești că ești suficient(ă).
• Nu poți accepta un compliment fără să îl minimizezi sau să îl respingi.

Dacă ai recunoscut măcar două dintre aceste semne, e posibil să experimentezi acest sindrom. Iar vestea bună este că există soluții pentru a-l gestiona.

---

Cele 9 tipuri de „impostori” – Care te reprezintă cel mai bine?

Vanessa Van Edwards, expertă în comunicare interpersonală, a identificat nouă tipare frecvente în care se manifestă Sindromul Impostorului. Fiecare dintre ele are caracteristici și mecanisme diferite, dar toate se bazează pe o teamă profundă de a nu fi suficient de bun(ă).

1. Perfecționistul

Are standarde imposibil de atins. Dacă un lucru nu e perfect, îl consideră un eșec.
👉 Soluție: Redefinește succesul ca fiind progres, nu perfecțiune. Învață să accepți „suficient de bine”.

2. Geniul natural

Se așteaptă să înțeleagă totul imediat. Când întâmpină dificultăți, crede că „nu e făcut pentru asta”.
👉 Soluție: Adoptă mentalitatea de creștere. E normal să greșești când înveți ceva nou.

3. Planificatorul excesiv

Petrece prea mult timp pregătind și analizând, ca să evite eșecul.
👉 Soluție: Impune-ți un timp limitat pentru planificare și treci la acțiune.

4. Expertul

Crede că trebuie să știe totul ca să fie valoros. Caută în permanență diplome, cursuri, certificări.
👉 Soluție: Învață să te oprești atunci când știi suficient pentru a acționa.

5. Individualistul dur

Vrea să demonstreze că se poate descurca singur(ă). Cere ajutor doar în cazuri extreme.
👉 Soluție: Cere sprijin atunci când ai nevoie. A cere ajutor nu te face slab, ci uman.

6. Cameleonul

Se adaptează la așteptările altora ca să fie acceptat(ă).
👉 Soluție: Reflectează la propriile valori și exprimă-te autentic, chiar dacă ești diferit(ă).

7. Superfemeia/Superbărbatul

Vrea să dovedească tuturor că poate face totul: la job, acasă, în societate.
👉 Soluție: Renunță la mitul „omului perfect”. Învață să spui nu.

8. Realizatorul solitar

Crede că succesul valorează doar dacă este obținut singur(ă), fără ajutor.
👉 Soluție: Acceptă colaborarea ca pe un semn de înțelepciune, nu de slăbiciune.

9. (Re)planificatorul cronic

Această trăsătură apare ca o variantă a tipului 3, dar accentuată: reluarea continuă a planificării din frică.
👉 Soluție: Stabilește un termen-limită clar și angajează-te să respecți deciziile luate.

---

Ce poți face dacă te recunoști într-unul dintre aceste tipare?

Iată câteva strategii practice și eficiente:

✅ Metoda Coué

Folosește afirmații pozitive („Sunt pregătit(ă) pentru această provocare”) și repetă-le zilnic în momente de liniște.

✅ Scrie-ți fricile

Într-un jurnal sau pe o hârtie, notează ce îți spui în gând: temeri, rușini, îndoieli. Exprimarea le diminuează puterea.

✅ Observă „efectul reflectoarelor”

Amintește-ți că oamenii sunt mai preocupați de viața lor decât de greșelile tale.

✅ Ține un jurnal al micilor victorii

Fiecare succes contează. Notează-le, chiar dacă par banale: un email apreciativ, o idee bună, o sarcină încheiată.

✅ Mentorat invers

Învățarea de la cineva mai tânăr sau diferit te ajută să-ți apreciezi mai mult propria valoare și să scapi de rigiditate.

✅ Creează un dosar al reușitelor

Salvează emailuri de apreciere, feedback pozitiv, diplome, fotografii. Recitește-le când simți că nu meriți nimic.

✅ Fă o pauză digitală

Rețelele sociale pot accentua comparația și sentimentul că „nu ești suficient(ă)”. O pauză poate fi eliberatoare.

✅ Împărtășește vulnerabilitatea

Spune o poveste personală despre un eșec sau o îndoială. Vei vedea că oamenii se vor conecta la tine, nu te vor judeca.

---

Cine e mai afectat de Sindromul Impostorului?

Oricine poate suferi de acest sindrom, dar el este mai frecvent la:

• Femei, mai ales în medii dominate de bărbați
• Persoane de culoare sau din minorități
• Cei care provin din medii sociale dezavantajate
• Persoanele care lucrează în domenii creative, competitive sau academice

---

Există un „opus” al acestui sindrom?

Da – se numește Efectul Dunning-Kruger și apare atunci când o persoană se supraevaluează, deși are cunoștințe sau competențe limitate.

Curios, unii oameni pot avea ambele trăsături:

• Să se simtă impostori în anumite domenii
• Să fie excesiv de încrezători în altele

---

Concluzie: Nu ești singur(ă) și nu ești „defect(ă)”

Sindromul Impostorului nu este un semn de incompetență, ci mai degrabă un simptom al conștiinței de sine ridicate. Dacă te îndoiești de tine, înseamnă că îți pasă, că vrei să faci lucrurile bine.

Vestea bună este că există instrumente, strategii și oameni dispuși să te ajute să-ți recapeți încrederea.

---

📌 Întrebare pentru cititori:

Tu ce tip de „impostor” ești? Și ce ai putea face diferit de mâine?

---

Inspirat din articolul publicat de Vanessa Van Edwards, 10 aprilie 2025, pe platforma Science of People
Documentare suplimentară: Pauline Clance & Suzanne Imes – „The Impostor Phenomenon” (1978); Kevin Cokley – The Myth of Black Anti-Intellectualism