De ce un lider comunist din Europa de Est ar căuta inspirație în Asia? În anii ’70, Nicolae Ceaușescu, liderul României comuniste, a vizitat China și Coreea de Nord. Pentru el, aceste călătorii nu erau doar simple vizite diplomatice – erau laboratoare vii din care putea învăța cum să-și întărească puterea. Privind astăzi aceste țări, putem înțelege mai bine ce l-a fascinat atunci pe Ceaușescu și ce lecții oferă istoria.

---

Ce a găsit Ceaușescu în China?

În China anilor ’70, Mao Zedong controla aproape fiecare aspect al vieții: educația, cultura, economia și societatea. Ceaușescu a fost impresionat de felul în care ideologia comunistă mobiliza milioane de oameni și crea o unitate aparent indestructibilă în jurul liderului. Ritualurile de masă, propaganda culturală și industrializarea accelerată erau elemente pe care le-a considerat demne de replicat.

Astăzi, China a evoluat enorm: economia este a doua ca mărime din lume, tehnologia avansează rapid, dar Partidul Comunist păstrează un control strict asupra politicului și societății. Ce l-a fascinat pe Ceaușescu – capacitatea statului de a-și impune viziunea – rămâne vizibilă: guvernul chinez poate lua decizii rapide și implementa politici de amploare, dar costul este restrângerea libertăților individuale.

---

Ce l-a atras în Coreea de Nord?

Dacă în China Ceaușescu a văzut forța unui stat mobilizator, în Coreea de Nord a descoperit un alt model: cultul absolut al liderului și independența totală față de exterior. Ideologia Juche, care promova autosuficiența și izolarea, i s-a părut o expresie extremă a controlului și disciplinei.

Astăzi, Coreea de Nord rămâne una dintre cele mai închise țări din lume: cu o economie fragilă și cu o populație strict supravegheată. Lecția pe care Ceaușescu a încercat să o aplice – controlul total – s-a dovedit dezastruoasă în România, pentru că lipsa resurselor și a unei strategii coerente au transformat experimentul într-o criză socială profundă.

---

Cum a încercat România să copieze aceste modele?

Întors acasă, Ceaușescu a încercat să aducă în România ideile „de succes” din China și Coreea de Nord: cultul personalității, controlul educației și culturii, industrializare forțată și ritualuri publice grandioase. Programul de „sistematizare a satelor”, raționalizarea alimentelor și paradele de la Congresul PCR sunt doar câteva exemple ale acestei imitații. Însă România nu avea condițiile economice și sociale necesare, iar rezultatele au fost dramatice: scăderea nivelului de trai, restricții severe de libertate și, în cele din urmă, prăbușirea regimului în 1989.

---

Ce putem învăța azi din aceste comparații?

Privind China și Coreea de Nord prin ochii lui Ceaușescu, observăm două tentații ale autoritarismului: progresul economic sub control politic strict, respectiv izolarea totală și puterea absolută a liderului. Însă istoria României arată cât de periculos este să copiezi mecanic modele străine fără a ține cont de realitățile propriei societăți.

Astăzi, lecția rămâne valabilă: imitarea fără discernământ a altor sisteme politice sau economice poate aduce mai mult rău decât bine. Adaptarea ideilor la contextul local și gândirea critică sunt esențiale pentru a evita repetarea greșelilor trecutului.

---

Puncte-cheie pentru cititorii de azi

• China de azi arată că autoritarismul poate coexista cu progresul economic, dar cu restricții sociale.
• Coreea de Nord rămâne un exemplu al izolării extreme și al controlului total.
• România lui Ceaușescu a încercat să copieze aceste modele fără resursele sau contextul necesar, cu efecte dramatice asupra populației.
• Lecția pentru noi: orice model politic sau economic trebuie adaptat la realitatea locală, nu copiat orbește.