La început, oamenii nu au avut zei. Au avut doar foame, frig și frică.

Trăiau în grupuri mici, se mutau mereu, se băteau pentru apă și vânat, se temeau de întuneric și de furtună. Nu știau de ce există, dar știau că pot muri oricând.

Asta a fost prima lume: lumea supraviețuirii.

Și lumea aceea era prea dură ca să dureze.

---

Prima Venire — Învățătorii Apelor

Când oamenii au început să dispară mai repede decât se nășteau, au apărut Învățătorii.

Nu au venit din cer, ci din ape.

Erau ființe liniștite, care nu mâncau ce mâncau oamenii, nu dormeau unde dormeau oamenii și nu se temeau de nimic. Au ieșit din mare, din fluvii, din lacuri, și au stat pe țărmuri.

Nu au vorbit mult.

Au desenat.

Au arătat.

Au pus semințe în mâini.

Au arătat cum să lege piatra de lemn, cum să facă focul să stea, cum să facă apa să curgă pe unde vor ei.

Oamenii au învățat.

Au făcut case.

Au făcut sate.

Au făcut grâne.

Au făcut scriere.

Au făcut orașe.

Au numit aceste ființe zei, pentru că nu știau alt cuvânt pentru cineva care nu se teme.

Când Învățătorii au plecat, lumea era stabilă.

Dar stabilitatea a devenit repede dependență.

Regulile au devenit legi.

Legile au devenit caste.

Castele au devenit ziduri.

Zidurile au devenit arme.

Și orașele au devenit cuști.

Oamenii nu mai mureau de foame.

Mureau pentru că nu aveau voie.

---

A Doua Venire — Purtătorii de Foc

Când nedreptatea a devenit mai grea decât frica, au apărut Purtătorii de Foc.

Nu erau ființe diferite de oameni.

Erau oameni care au văzut ceva ce alții nu mai vedeau: că ordinea fără dreptate e tot haos.

Au vorbit despre limite.

Au spus: nu ai voie să iei tot. Nu ai voie să ucizi tot. Nu ai voie să transformi oamenii în lucruri.

Au coborât din munți, au venit din deșerturi, au ieșit din pustii.

Unii au fost numiți profeți. Alții nebuni. Alții eretici.

Dar oamenii i-au urmat.

Pentru o vreme, lumea a fost dreaptă.

Apoi dreptul a devenit corectitudine.

Corectitudinea a devenit morală oficială.

Morala oficială a devenit poliție.

Poliția a devenit armată.

Și armata a devenit zeu.

Și zeul a cerut sânge.

---

A Treia Venire — Martorii

Când oamenii s-au săturat și de zei, și de legi, și de profeți, au apărut Martorii.

Nu au venit împreună.

Nu au venit din același loc.

Nu s-au recunoscut unii pe alții.

Erau oameni care făceau bine fără să-l numească bine.

Vindecau.

Hrăneau.

Ascultau.

Spuneau adevărul fără să-l organizeze.

Nu au fondat nimic.

Nu au scris nimic.

Nu au condus nimic.

Și tocmai de aceea au fost periculoși.

Pentru că nu puteau fi controlați.

Au fost eliminați.

Dar nu toți.

Unii au rămas.

Și prin ei, lumea nu s-a rupt complet.

---

Epoca noastră — Epoca Puterii

Astăzi nu mai avem zei.

Avem tehnologie.

Nu mai avem profeți.

Avem ideologii.

Nu mai avem martori.

Avem influenceri.

Avem foc mai mare decât oricând.

Avem ape mai adânci decât oricând.

Avem arme care pot șterge totul.

Și pentru prima dată în istorie, nimeni nu ne mai poate opri din afară.

Dacă mai există cineva care privește,

nu mai privește ca să ne învețe.

Privește ca să vadă.

Dacă știm ce facem.

---

Ultima întrebare

Poate că nu mai există o a patra venire.

Poate că acum e rândul nostru.

Nu să construim.

Nu să poruncim.

Nu să salvăm.

Ci doar să nu stricăm tot ce a mai rămas.