---

Despre o nevoie reală și o profesie care încă nu există

Counseling for Life Transitions: Top 7 Powerful Positive Tips 2025

Viața nu se rupe, de regulă, în momente dramatice spectaculoase, ci în tranziții tăcute.
În perioade în care nu mai suntem cine am fost, dar nici nu știm încă cine urmează să devenim.

Pensionarea.
Divorțul.
Doliul.
Boala.
Pierderea unui rol, a unui statut, a unei identități construite ani de zile.

Sunt evenimente comune, previzibile chiar — și totuși, societatea pare surprinsă de fiecare dată când cineva nu „se descurcă” cu ele.

---

O întrebare simplă, dar incomodă

Cine ne ajută, profesionist, în aceste momente?

Psihologul?
Asistentul social?
Preotul?
Coach-ul?

Fiecare atinge o parte a problemei, dar niciunul nu acoperă întregul.

Pentru că aceste tranziții nu sunt, în primul rând:

• boli psihice,
• probleme administrative,
• nici crize morale abstracte.

Ele sunt rupturi de continuitate biografică:

• pierdere de sens,
• pierdere de rol,
• dezorientare identitară,
• retragere socială,
• sentimentul că „viața mea nu mai are un loc clar”.

---

De ce nu ajunge psihologia clasică?

Psihoterapia este esențială — dar ea funcționează cel mai bine atunci când există:

• o suferință clar delimitată,
• un simptom,
• o problematică internă.

În tranzițiile de viață, problema nu este „înăuntru”, ci între persoană și lume:

• între cine eram și cine sunt acum,
• între rolurile pierdute și cele inexistente,
• între trecut și un viitor neclar.

Aici nu e nevoie doar de „gestionarea emoțiilor”, ci de reconstrucția unei forme de viață.

---

Atunci, ce lipsește?

Lipsește un tip de serviciu dedicat explicit tranzițiilor existențiale și sociale ale vieții adulte.

Un serviciu care să lucreze integrat cu:

• identitatea persoanei,
• rolurile sociale,
• relațiile,
• sensul,
• apartenența comunitară.

Nu pentru a „repara” omul, ci pentru a-l însoți competent într-o trecere inevitabilă.

---

Există așa ceva?

Parțial — și fragmentat.

În alte țări există:

• consiliere de doliu,
• consiliere existențială,
• servicii pentru pensionari activi,
• asistență socială clinică,
• programe de „life transitions counseling”.

Dar nu există, de regulă, o profesie unificată, clar definită, care să trateze tranzițiile majore de viață ca obiect central.

În România, cu atât mai puțin.

---

Întrebări care merită puse public

Poate că nu avem încă răspunsuri clare, dar avem nevoie de întrebări bune:

• De ce tratăm tranzițiile de viață fie ca probleme medicale, fie ca slăbiciuni personale?
• De ce nu pregătim oamenii pentru pensionare la fel cum îi pregătim pentru carieră?
• De ce divorțul și doliul sunt lăsate aproape exclusiv pe seama familiei, într-o societate care destramă tocmai aceste rețele?
• Cine îi însoțește pe adulții care nu sunt „bolnavi”, dar nici bine?
• Ce costuri sociale ascunse produce lipsa acestor servicii? (izolare, depresie, marginalizare)

---

O propunere: formarea unei noi specializări

Poate că a venit momentul să vorbim serios despre formarea unor:

consilieri pentru tranziții existențiale și sociale

Profesioniști care să fie pregătiți în:

• sociologia rolurilor și a vârstelor vieții,
• psihologia adultului și a îmbătrânirii,
• consiliere existențială și narativă,
• lucru cu pierderea și schimbarea,
• etică și limite profesionale clare.

Care să lucreze:

• în comunități,
• în ONG-uri,
• în centre pentru vârstnici,
• în parteneriat cu psihologi, asistenți sociali, medici, clerici.

Nu ca „specialiști în fericire”, ci ca însoțitori competenți ai tranzițiilor inevitabile.

---

De ce contează?

Pentru că o societate matură nu este cea care promite că totul va fi bine,
ci cea care nu lasă omul singur atunci când nu mai e nimic „ca înainte”.

Poate că nu putem evita tranzițiile dure ale vieții.
Dar putem decide dacă le traversăm singuri sau însoțiți.

📚 Surse orientative:

• Ulrich Beck, Risk Society: Towards a New Modernity, Sage Publications.
• Anthony Giddens, Modernity and Self-Identity, Stanford University Press.
• Viktor Frankl, Man’s Search for Meaning, Beacon Press.
• Irvin D. Yalom, Existential Psychotherapy, Basic Books.
• William Worden, Grief Counseling and Grief Therapy, Springer Publishing.
• World Health Organization, Active Ageing: A Policy Framework.
• National Institute on Aging, resources on retirement transition and aging.