Cum se naște sensul?

---

Introducere

Timp de câteva secole, am fost obișnuiți să gândim cunoașterea ca pe o oglindire a realității. Lumea există „acolo”, iar mintea o reflectă, o descrie, o reprezintă.

Această imagine este simplă și intuitivă. Dar este ea completă?

Paradigma enactivă propune o schimbare profundă de perspectivă:

Lumea semnificativă nu este doar percepută — ea este co-creată prin interacțiune.

Nu trăim într-o realitate pe care doar o fotografiem mental.
Trăim într-o lume pe care o aducem la sens prin modul în care acționăm în ea.

Această idee a fost formulată în special de:

• Francisco Varela
• Humberto Maturana
• Evan Thompson

Să vedem ce înseamnă, concret, toate acestea.

---

1️⃣ De la „oglindă” la participare

Modelul clasic spune așa:

• primim informații prin simțuri,
• creierul le procesează,
• formăm reprezentări interne,
• apoi acționăm.

Enactivismul spune ceva diferit:

👉 Percepția este deja o formă de acțiune.
👉 Sensul nu este copiat din realitate, ci apare în relația dintre organism și mediu.

De exemplu:

• O piatră pentru un geolog este un obiect de studiu.
• Pentru un copil, poate fi o jucărie.
• Pentru un sculptor, materie primă.

Piatra este aceeași.
Dar „lumea” nu este aceeași.

---

2️⃣ Autopoieza: viața ca auto-organizare

Conceptul central introdus de Maturana și Varela este autopoieza.

Pe scurt:

Un sistem viu se produce și se menține pe sine.

O celulă:

• își creează propria membrană,
• își reglează interiorul,
• își menține identitatea.

Nu este doar „lovită” de mediu.
Ea selectează ce contează pentru supraviețuirea sa.

Aici apare ideea esențială:

Fiecare organism trăiește într-un domeniu de semnificație propriu.

Pentru o căpușă, lumea este:

• miros de acid butiric,
• temperatură,
• textură.

Pentru noi, lumea este limbaj, simbol, istorie, cultură.

Sensul nu este adăugat ulterior experienței.
El este constituit prin însăși structura vieții.

---

3️⃣ Legătura cu fenomenologia

Enactivismul nu apare din neant. El dialoghează cu filosofia continentală, în special cu:

• Martin Heidegger
• Maurice Merleau-Ponty

Heidegger

În Sein und Zeit, Heidegger spune că omul nu este un spectator al lumii, ci o ființă-în-lume.
Suntem deja implicați, angajați, situați.

Merleau-Ponty

În Phénoménologie de la la perception, el arată că percepția este corporală.
Nu avem un corp. Suntem corpul nostru trăit.

Enactivismul reformulează aceste idei într-un limbaj biologic și cognitiv:

• cunoașterea este situată,
• corpul este condiția sensului,
• realitatea este relațională.

---

4️⃣ O ontologie relațională

Dacă sensul apare din interacțiune, atunci realitatea nu este doar o colecție de obiecte independente.

Paradigma enactivă sugerează:

• relațiile sunt primare,
• identitatea este emergentă,
• sensul apare din dinamica interacțiunilor.

Aceasta nu înseamnă relativism total.
Constrângerile biologice și fizice există.

Dar accesul nostru la ele este mediat de:

• organizarea noastră biologică,
• limbaj,
• cultură,
• istorie.

Realitatea nu este inventată.
Dar este trăită și înțeleasă prin participare.

---

5️⃣ Ce înseamnă asta pentru educație?

Dacă sensul este co-creat, atunci educația nu mai poate fi simplă „transmitere de informații”.

Educația devine:

• coordonare de sensuri,
• practică comună,
• restructurare a modului de a fi în lume.

Într-o clasă:

• profesorul și studenții construiesc împreună un mod de a practica disciplina,
• întrebările modelează ceea ce devine relevant,
• limbajul stabilizează criteriile de validitate.

Curriculumul devine o istorie a conversațiilor stabilizate.

Învățarea nu este acumulare.
Este transformare.

---

6️⃣ Participare și responsabilitate

Dacă participăm la constituirea sensului, atunci nu suntem doar observatori ai lumii sociale.

Suntem co-autori.

Fiecare:

• interpretare,
• conversație,
• practică,
• decizie educațională

contribuie la configurarea spațiului comun de semnificație.

Etica devine responsabilitate față de procesul relațional prin care lumea noastră capătă sens.

---

Concluzie: unde ne duce această paradigmă?

Enactarea transformă modul în care înțelegem:

• mintea,
• realitatea,
• educația,
• responsabilitatea.

Nu mai putem spune că adevărul este doar „corespondență cu realitatea”.

În paradigma enactivă, adevărul devine:

Adecvare relațională stabilizată prin practică.

Nu reflectăm pur și simplu lumea.
O aducem la sens prin felul în care trăim în ea.

---

📚 Pentru cei care vor să aprofundeze

• The Embodied Mind – Francisco Varela, Evan Thompson, Eleanor Rosch
• Mind in Life – Evan Thompson
• Sein und Zeit – Martin Heidegger
• Phénoménologie de la perception – Maurice Merleau-Ponty

---

Dacă ți-a stârnit curiozitatea această perspectivă, poate merită să te întrebi:

👉 Ce lume aduci tu la existență prin modul în care interacționezi zilnic cu ceilalți?

Pentru că, în paradigma enactivă, această întrebare nu este poetică.
Este ontologică.