Ce trebuie să știe organizațiile despre noua generație de „agenți inteligenți”

Majoritatea companiilor folosesc deja inteligența artificială pentru:

• analiză de date,
• generare de rapoarte,
• suport decizional,
• automatizarea unor procese repetitive.

Dar până acum, AI-ul avea un rol limitat.

Oferă sugestii.
Face predicții.
Generează planuri.

Implementarea rămâne însă responsabilitatea oamenilor.

Apare însă o nouă categorie de sisteme: agenții AI — programe capabile să urmărească un obiectiv și să execute singure pașii necesari pentru atingerea acestuia (Bornet, Wirtz & Davenport, Agentic Artificial Intelligence, 2025).

---

De la automatizarea sarcinilor la coordonarea proceselor

În The Second Machine Age, Brynjolfsson și McAfee arătau că tehnologia digitală permite creșterea productivității fără a crește proporțional forța de muncă (Brynjolfsson & McAfee, 2014).

Această creștere se baza însă pe automatizarea sarcinilor:

• introducerea de date,
• generarea de rapoarte,
• procesarea comenzilor.

Agenții AI schimbă acest model.

Nu mai automatizează doar sarcini individuale, ci pot coordona procese întregi:

• gestionarea relației cu clienții,
• optimizarea lanțului de aprovizionare,
• analiza performanței financiare,
• ajustarea strategiilor operaționale în timp real.

AI-ul nu mai execută instrucțiuni.
Începe să gestioneze fluxuri de lucru.

---

De la colaborare om–mașină la echipe hibride

În Human + Machine, Daugherty și Wilson argumentau că viitorul muncii va aparține organizațiilor care integrează complementaritatea dintre inteligența umană și cea artificială (Daugherty & Wilson, 2018).

Această colaborare presupunea:

• decizii strategice luate de oameni,
• execuție operațională realizată de sisteme AI.

Agenții AI duc această colaborare la următorul nivel:

• pot lua decizii operative,
• pot adapta procese în timp real,
• pot interacționa cu alte sisteme autonome.

Organizațiile devin astfel sisteme socio-tehnice hibride, în care acțiunea este distribuită între actori umani și algoritmici.

---

Implicații pentru leadership și guvernanță

În Life 3.0, Max Tegmark avertiza că sistemele inteligente capabile să urmărească obiective pot ajunge la rezultate eficiente, dar neanticipate (Tegmark, 2017).

Pentru organizații, aceasta ridică întrebări critice:

• Cine este responsabil pentru deciziile algoritmice?
• Cum pot fi explicate aceste decizii?
• Ce mecanisme de control sunt necesare?

Decizia nu mai aparține exclusiv unui manager sau unei echipe, ci devine rezultatul interacțiunii dintre:

• oameni,
• algoritmi,
• date,
• infrastructuri tehnologice.

---

Tehnologia ca actor organizațional

Sociologul Bruno Latour susținea că tehnologia nu este doar un instrument, ci poate influența direct procesele sociale (Latour, Reassembling the Social, 2005).

În cazul agenților AI, sistemele tehnologice:

• mediază decizii,
• coordonează procese,
• influențează rezultate operaționale.

Responsabilitatea devine astfel distribuită în întreaga rețea organizațională.

---

Eficiență vs. risc

Ulrich Beck descria societatea modernă ca o „societate a riscului”, în care tehnologia menită să reducă incertitudinea produce noi vulnerabilități (Beck, Risk Society, 1992).

Agenții AI pot:

✔ crește eficiența operațională
✔ reduce erorile umane
✔ accelera procesele decizionale

dar pot genera:

⚠ dependență instituțională de algoritmi
⚠ decizii emergente
⚠ vulnerabilități sistemice

---

Ce înseamnă acest lucru pentru organizații?

Organizațiile viitorului nu vor fi doar digitalizate.

Vor fi parțial autonome.

Leadership-ul nu va mai gestiona doar oameni,
ci și sisteme inteligente capabile să acționeze independent.

Provocarea nu va fi doar implementarea tehnologiei,
ci guvernanța acesteia.

---

Surse

• Bornet, P., Wirtz, J., Davenport, T. H. (2025). Agentic Artificial Intelligence
• Brynjolfsson, E., McAfee, A. (2014). The Second Machine Age
• Daugherty, P. R., Wilson, H. J. (2018). Human + Machine
• Tegmark, M. (2017). Life 3.0
• Latour, B. (2005). Reassembling the Social
• Beck, U. (1992). Risk Society