Pronostic de rezolvare a crizei politice din România

România traversează iar o criză politică. Asta înseamnă că:

• televiziunile au intrat în modul „apocalipsă”;
• politicienii folosesc expresia „interes național” din 12 în 12 secunde;
• iar cetățeanul român încearcă doar să afle dacă îi mai crește rata la bancă.

În centrul furtunii: Ilie Bolojan.
Omul cu Excel-ul.
Omul reformei.
Omul care a intrat în politica românească având impresia că administrația funcționează pe logică și calcule.

Aici a fost prima mare eroare.

România nu funcționează pe Excel.

România funcționează pe:

• fini,
• cumetri,
• nepoți,
• foști colegi de liceu,
• băieți „care au ajutat partidul”,
• și oameni care „trebuie rezolvați”.

Bolojan a venit și a spus:
— Trebuie eficientizare.
Sistemul a auzit:
— Trebuie concediat vărul.

Omul vorbea despre deficit bugetar.
În sală se făceau calcule complet diferite:
— Dacă se desființează agenția asta… unde îl mai mutăm pe Florin?

Și atunci a început circul.

PSD vorbește despre protejarea populației.
PNL vorbește despre responsabilitate fiscală.
AUR vorbește despre suveranitate.

Dacă îi asculți fără context, ai impresia că fiecare partid conduce altă planetă.

Dar adevărata ideologie a politicii românești e una singură:
„Să nu pierdem accesul la butoane.”

Și sincer acum… la ce se aștepta Bolojan?

În România, când începi să vorbești despre:

• tăieri,
• restructurări,
• digitalizare,
• controlul contractelor,
• reducerea sinecurilor,

nu mai faci reformă.

Începi direct o tentativă de lovitură de stat administrativă.

Pentru că fiecare instituție are:

• un om al cuiva,
• un director susținut politic,
• un contract „strategic”,
• și un nepot care „muncește foarte bine”.

În România există oameni care au fișa postului mai stabilă decât Constituția.

Și acum toată țara întreabă:
— Bun… și cum se rezolvă criza?

Foarte simplu.

Exact cum se rezolvă totul la noi:
nimeni nu câștigă complet și nimeni nu pierde complet.

Adică:

• se schimbă niște miniștri;
• se mută niște directori;
• se sacrifică două-trei personaje mai mici;
• se dau declarații despre stabilitate;
• Bruxelles-ul primește promisiuni;
• partidele primesc garanții;
• iar sistemul respiră ușurat:
  „Bine că n-a fost chiar reformă adevărată.”

Pentru că politica românească seamănă cu o instalație veche de apartament:
toată lumea spune că trebuie schimbată complet… dar până la urmă mai pune cineva o bandă izolatoare și merge încă un an.

Și asta este frumusețea democrației românești:
toată lumea vrea modernizare, dar fără să deranjeze rudele angajate deja.

Excel-ul spune:
— Nu ies calculele.

Nepotismul spune:
— Lasă că vedem noi.

Și dacă ne uităm la istoria ultimilor 30 de ani… sincer…
nepotismul are un procentaj de calificare mult mai bun decât Excel-ul.

Așa că pronosticul pentru criza politică din România este simplu:

Se vor certa.
Se vor amenința.
Vor apărea 400 de breaking news-uri.
Vor vorbi despre popor, economie și democrație.

Iar la final…

Excel-ul va face compromis cu nepoții.