O replică la articolul „Valorile democrației liberale sunt în pericol existențial”, publicat în Adevărul

Am citit articolul lui Adrian Niță, „Valorile democrației liberale sunt în pericol existențial”, publicat în Adevărul. Citește articolul din Adevărul

Înțeleg îngrijorarea autorului. Și sunt de acord că România are nevoie de reforme serioase. Avem nevoie de disciplină fiscală, administrație mai eficientă, investiții, digitalizare, educație mai bună și creșterea productivității.

OECD spune, în analiza sa economică din 2026, că România a făcut progrese importante în apropierea nivelului de venituri și productivitate al economiilor dezvoltate, dar că trebuie să își îmbunătățească eficiența cheltuielilor publice, să lărgească baza fiscală, să prioritizeze investițiile, să accelereze digitalizarea și să îmbunătățească rezultatele educației. OECD – Economic Surveys: Romania 2026

Așadar, nu contest nevoia de reformă.

Mă întreb însă dacă nu discutăm prea puțin despre cum este explicată reforma oamenilor și prea mult despre cei care nu o susțin.

Pentru mine, aici începe problema.

De ce nu votează PSD Guvernul Mureșan?

Siegfried Mureșan pornește de la 169 de voturi declarate ale PNL, USR și UDMR și are nevoie de 233 pentru învestirea Guvernului. PSD a decis să nu susțină formula actuală. AUR nu susține guvernul, iar Mureșan a spus că nu va merge la AUR pentru a negocia voturi. (tvrinfo.ro)

Putem considera această poziție greșită. Putem considera că PSD ar trebui să accepte compromisul.

Dar există o întrebare simplă: de ce ar vota PSD un guvern din care nu face parte și al cărui program nu este rezultatul unei negocieri cu PSD?

Sorin Grindeanu a spus că PSD votează un guvern din care face parte. Este poziția conducerii partidului, indiferent dacă suntem sau nu de acord cu ea. (Mediafax)

Aici cred că trebuie să păstrăm o distincție importantă.

Un vot politic poate fi criticat politic. Nu devine însă, prin aceasta, o dovadă despre caracterul moral al fiecărui parlamentar.

Nu orice vot pe care îl considerăm greșit este corupție. Nu orice refuz de a susține un guvern dovedește o orientare străină. Și nu putem transfera automat asupra fiecărui membru al unui partid toate acuzațiile formulate împotriva partidului.

Un vot politic trebuie analizat mai întâi politic.

Ce urmărește partidul? Ce promite electoratului? Ce negociază? Ce acceptă? Ce refuză?

Abia apoi putem discuta despre responsabilitatea politică a deciziei.

Reforma nu este doar o problemă economică. Este și una de comunicare

O reformă poate fi corectă în documentele Guvernului și prost înțeleasă de cetățeni.

Aici cred că se află una dintre marile slăbiciuni ale politicii noastre.

Oamenii nu trăiesc în graficele deficitului. Trăiesc din salarii și pensii. Plătesc mâncare, energie, medicamente, chirie sau rate. Își ajută copiii și nepoții. Plătesc taxe.

Pentru mulți, ceea ce rămâne la sfârșitul lunii este puțin.

De aceea, când aud „trebuie să facem economii”, pot auzi foarte simplu:

„Din nou trebuie să plătesc eu.”

Nu este neapărat refuzul reformei. Poate fi teama de costul ei.

Dacă statul reduce cheltuieli, trebuie să explice unde. Dacă reorganizează administrația, trebuie să explice ce se schimbă. Dacă desființează sau comasează instituții, trebuie să spună de ce. Dacă modifică taxe, trebuie să spună cine plătește mai mult, cine este protejat și ce se întâmplă cu banii.

Întrebarea cetățeanului este, până la urmă, foarte simplă:

Ce se schimbă pentru mine?

Dar Guvernul are canale prin care poate explica

Și aici apare o întrebare pe care cred că merită să o punem: mai există un purtător de cuvânt al Guvernului și unde îl poate asculta cetățeanul?

Da. În septembrie 2026, purtătorul de cuvânt al Guvernului este Ioana Nadina Dogioiu. Ea apare în mod constant în briefingurile de după ședințele Executivului și în comunicarea publică a Guvernului. (Amos News)

Briefingurile sunt transmise și online. Guvernul are propriul canal de YouTube, unde sunt publicate briefinguri de presă de după ședințele Executivului. Canalul YouTube al Guvernului României

Briefingurile sunt preluate și de presa radio, televiziuni și publicații online. De exemplu, Radio România Actualități a transmis în aprilie 2026 briefingul de după ședința Guvernului, cu participarea purtătorului de cuvânt Ioana Dogioiu. (Romania Actualități)

Există, așadar, mai multe canale:

site-ul Guvernului, comunicatele oficiale, briefingurile, televiziunile, radioul, presa online, YouTube și rețelele sociale.

Problema nu este lipsa canalelor.

Problema este dacă mesajul ajunge la oameni într-o formă pe care aceștia o pot înțelege.

Un comunicat administrativ poate fi corect și totuși greu de urmărit. O declarație televizată poate fi preluată, dar uitată după câteva minute. O postare pe rețelele sociale poate ajunge rapid la mii de persoane, dar poate dispărea la fel de repede.

De aceea, comunicarea reformei ar trebui să răspundă mereu la cinci întrebări:

Ce se schimbă? De ce se schimbă? Cât costă? Cine suportă costul? Ce câștigăm?

Asta nu este propagandă. Este comunicare publică.

Iar comunicarea publică este parte din responsabilitatea guvernării.

Nu este suficient să spui „trebuie să reducem deficitul”

Trebuie să spui și ce faci cu banii economisiți.

Nu este suficient să spui „reformăm administrația”.

Trebuie să explici ce va funcționa mai bine după reformă.

Nu este suficient să spui „digitalizăm”.

Trebuie să arăți ce serviciu va putea cetățeanul să rezolve online.

Nu este suficient să spui „creștem productivitatea”.

Trebuie să explici cum poate aceasta să se transforme în investiții, salarii mai bune și servicii publice mai eficiente.

OECD recomandă României o planificare bugetară mai bună, evaluarea cheltuielilor și folosirea mai sistematică a analizelor de performanță. Raportul OECD pentru România

În limbaj simplu, întrebarea este:

Banii pe care îi cheltuim produc rezultatele de care avem nevoie?

Dacă nu, ceva trebuie schimbat.

România are potențial, dar potențialul trebuie transformat în rezultate

România a progresat. OECD constată o convergență importantă a veniturilor reale către nivelurile OECD și subliniază contribuția integrării europene, a investițiilor și a fondurilor europene. În același timp, raportul indică probleme persistente în educație, inovare, infrastructură și adoptarea tehnologiilor digitale. OECD – Economic Surveys: Romania 2026

Aici sunt importante investițiile, inițiativa privată, reducerea birocrației, digitalizarea, inovarea și folosirea mai eficientă a fondurilor europene.

Dar reformele economice nu pot fi desprinse de viața oamenilor.

Un stat poate calcula cât economisește. Cetățeanul calculează cât îi mai rămâne.

De aceea, între cele două perspective trebuie să existe o punte.

Iar această punte se numește comunicare.

De ce au audiență mesajele PSD și AUR?

Nu cred că putem explica susținerea pentru PSD sau AUR spunând simplu că oamenii nu înțeleg reforma.

Electoratul este mai divers.

Dar problemele economice contează. Costul vieții, veniturile, locurile de muncă și protecția socială pot influența opțiunile politice.

PSD își justifică în prezent refuzul Guvernului Mureșan prin teme precum taxele, prețurile și concedierile. (Ministerul Afacerilor Interne)

AUR pune un accent mult mai puternic pe suveranitate și priorități naționale, iar conducerea partidului a respins susținerea formulei de guvernare propuse de Mureșan. (tvrinfo.ro)

Nu este nevoie să fim de acord cu aceste poziții pentru a înțelege de ce asemenea mesaje pot avea audiență.

Un partid nu vorbește doar despre politici publice. Vorbește despre temerile, speranțele și interesele pe care oamenii le recunosc ca fiind ale lor.

De aceea, dacă reforma este comunicată doar prin cuvinte precum „deficit”, „consolidare fiscală” și „restructurare”, iar adversarii vorbesc despre prețuri, salarii, locuri de muncă și siguranță, diferența de limbaj devine importantă.

Guvernul Mureșan are o problemă politică înainte de a avea una de comunicare

Matematica parlamentară este clară.

169 de voturi declarate. 233 necesare.

PSD nu susține formula actuală. AUR nu o susține. Mureșan a exclus negocierea cu AUR. (tvrinfo.ro)

În aceste condiții, problema nu mai este doar să apară câțiva parlamentari care votează diferit.

Este nevoie de o schimbare politică.

Iar schimbarea politică înseamnă negociere.

Dacă ai nevoie de voturile PSD, trebuie să discuți cu PSD.

Nu doar să îi ceri să voteze.

Trebuie discutate programul, participarea la guvernare, măsurile sociale, calendarul reformelor și limitele pe care fiecare partid le consideră acceptabile.

Aceasta nu înseamnă că partidele trebuie să renunțe la identitatea lor.

Înseamnă că trebuie să găsească un punct comun.

Germania oferă un exemplu simplu

După alegerile federale din 2025, CDU, CSU și SPD au format guvernul pe baza unui acord de coaliție. Rezultatele oficiale ale alegerilor au arătat 22,6% pentru CDU, 6% pentru CSU și 16,4% pentru SPD, iar acordul de coaliție a fost semnat la 5 mai 2025. (Prefectura Timiș)

CDU/CSU și SPD nu au devenit același partid.

Au rămas partide diferite.

Au negociat însă suficient pentru a putea guverna împreună.

Aceasta este una dintre realitățile democrației parlamentare: nu trebuie să gândești la fel cu partenerul de coaliție pentru a putea lucra împreună.

Trebuie să existe suficiente obiective comune.

Și dacă ajungem la alegeri anticipate?

Aceasta este o posibilitate despre care se vorbește deja. Dar alegerile anticipate nu rezolvă automat problema unei majorități.

Sondajul CURS realizat între 16 și 22 septembrie 2026, pe 1.100 de persoane adulte, indică, dintre cei care exprimă o opțiune, 34% pentru AUR, 25% pentru PSD, 18% pentru PNL, 8% pentru USR și 5% pentru UDMR. Marja maximă de eroare este de ±3 puncte procentuale, la un nivel de încredere de 95%. Sondajul CURS prezentat de AGERPRES

Un sondaj INSCOP realizat între 1 și 7 septembrie indica 39,7% pentru AUR, 18,7% pentru PSD, 16,3% pentru PNL și 9% pentru USR, în rândul celor care exprimau o preferință. INSCOP – intenția de vot, septembrie 2026

Sunt sondaje, nu rezultate electorale. Sunt fotografii de moment, realizate prin metodologii și la date diferite.

Și mai este ceva: în sondajul CURS, 47% dintre respondenți susțin alegerile anticipate, iar 47% se declară împotrivă. Rezultatele CURS publicate de AGERPRES

Așadar, nici asupra acestei soluții societatea nu este unită.

Nu avem nevoie de oameni „buni” și „răi” în funcție de vot

Aici mă întorc la articolul lui Adrian Niță.

Nu cred că putem apăra democrația liberală transformând fiecare dezacord politic într-o judecată morală asupra persoanei.

Putem critica un partid.

Putem critica un program.

Putem critica un vot.

Putem arăta consecințele economice sau sociale ale unei politici.

Dar trebuie să păstrăm diferența dintre a considera greșită o decizie politică și a considera lipsit de integritate omul care a luat-o.

În același timp, nu trebuie să pretindem că toate proiectele politice sunt identice.

Nu sunt.

Există diferențe reale între PNL, USR, UDMR, PSD și AUR. Există diferențe în privința economiei, a rolului statului, a politicilor sociale, a relației cu Uniunea Europeană și a temelor de identitate națională.

Aceste diferențe trebuie discutate.

Nu demonizate.

Ce lipsește?

Poate că nu ne lipsesc doar cele 64 de voturi.

Ne lipsește un acord.

Și, înaintea acordului, ne lipsește uneori explicația.

Un Guvern care cere sacrificii trebuie să explice sacrificiul.

Un partid care refuză un guvern trebuie să explice refuzul.

Un premier desemnat care cere voturi trebuie să explice ce oferă.

Iar presa trebuie să pună întrebările pe care cetățeanul nu are cum să le pună direct.

Aici avem deja canale publice: briefinguri, conferințe de presă, televiziune, radio, presă online, YouTube și rețele sociale. Purtătorul de cuvânt există și comunică public. (Amos News)

Poate că ceea ce trebuie îmbunătățit nu este numărul canalelor, ci felul în care mesajul este construit pentru omul care îl ascultă.

Pentru omul care deschide televizorul seara.

Pentru cel care ascultă radioul dimineața.

Pentru cel care vede o explicație pe telefon.

Pentru pensionarul care vrea să știe ce se întâmplă cu pensia lui.

Pentru părintele care vrea să știe ce se întâmplă cu școala copilului.

Pentru salariatul care se teme de pierderea locului de muncă.

Pentru antreprenorul care vrea să știe ce taxe va plăti.

Acolo începe comunicarea adevărată.

Nu putem construi reforma împotriva oamenilor

România are nevoie de reforme. Acest lucru este susținut și de analiza OECD.

Dar reforma nu este doar despre cifre.

Este despre oameni care trebuie să înțeleagă de ce li se cere un efort și ce vor primi în schimb.

De aceea, nu aș căuta 10–20 de „oameni lucizi” într-un partid.

Aș căuta o soluție politică pentru cele 233 de voturi.

Nu pentru ca toți parlamentarii să gândească la fel, ci pentru ca un număr suficient dintre ei să poată lucra împreună.

Și aș cere, în același timp, ca reformele să fie explicate înainte ca oamenilor să li se ceară să le suporte costul.

Pentru că omul care își numără banii la sfârșitul lunii nu vede deficitul bugetar ca pe o cifră.

Îl vede în factura de electricitate.

În coșul de cumpărături.

În medicamente.

În rata de la bancă.

În banii pe care îi poate sau nu îi poate da copilului.

Dacă vrem să înțeleagă reforma, trebuie să pornim de aici.

Nu de la moralizarea adversarului.

Nu de la etichete.

Nu de la sloganuri.

De la realitatea vieții lui.

Iar politica începe, până la urmă, cu capacitatea de a vorbi oamenilor despre propriile lor probleme și de a-i convinge, prin argumente și transparență, că soluția propusă merită discutată.

România nu are nevoie ca toți să gândească la fel.

Are nevoie de suficientă încredere, suficientă negociere și suficientă claritate pentru ca oameni și partide diferite să poată găsi un teren comun.

Nu ne lipsesc doar voturile. Ne lipsește negocierea.